Scrisoare catre tine

Dragul meu,

Ce conteaza cate au fost sau cate vor mai fi? Ce conteaza ca nu te vreau acum sau ca nu ma vei vrea maine? Ce conteaza cine zambeste cand celalalt plange? Ce conteaza cine tipa mai tare sau cine rade mai mult?

Nu conteaza nimic atat de mult. Ne pierdem zile si nopti, sentimente si lacrimi, aruncam vorbe, irosim clipe, ne intrebam mereu de ce. Ne convingem ca nu asa trebuia sa se intample, ne contrazicem, ne scuzam , ne batem joc de timp. Sti ce cred eu? Ca el isi bate joc de noi. Ne ademeneste, ne face sa-i  zambim frumos, iar apoi ne arunca intrigi si ne intoarce spatele.  Nici macar nu se opreste in loc. Nu, iubitule. El merge mai departe, iar noi ramanem in spatele lui, pierzandu-i urma. Asta facem. Il pierdem.Pentru ca apoi va trebui sa alergam ca sa ajungem din nou langa el. Hai sa nu-i mai facem jocurile. Sa ne comportam ca si cum nu ar exista.Hai sa-l ignoram. Atunci nu ne va mai afecta nimic. Oricat de departe ar fi de noi, nu ne va mai pasa. Tot ce vreau e sa ma ti strans de mana. Si atunci voi sti ca trecerea timpului nu va conta niciodata. Pentru ca el chiar daca merge repede si ajunge departe, tu ma ti de mana si mergi alaturi de mine, nu te grabesti sa ajungi langa el. Doar asa vom fi impreuna si maine, si la anul, si peste doua decenii.

Trebuie doar sa ma ti de mana, iar timpul, oricat de repede ar trece pe langa noi si oricat de multe eforturi  ar face sa ne schimbe (pentru ca asa e el: schimbator), nu  va reusi niciodata sa ne fure.Si cu cat va ajunge mai departe, cu atat ii vom demonstra cat de mult ne iubim. Pentru ca daca ne tinem strans de maini nu vom mai fi tentati sa fugim dupa el si sa ne pierdem.Vom fi mereu unul langa altul.

A, am uitat sa iti spun  cat de mult te iubesc ! Ti-am spus vreodata? Nu cred. Nu ti am spus niciodata cum simt ca te iubesc  si ce inseamna asta pentru mine. Nu te iubesc mai mult decat i-am iubit pe altii. Sti de ce? Pentru ca nu am niciun reper. Iubindu-te pe  tine am realizat ca eu nu am iubit niciodata pe nimeni. Cand iti spun ca te iubesc iti spun pentru ca asta simt, pentru prima data in viata mea.

Nu mai cere explicatii sau lamuriri, nu te mai pune pe talerele balantei, pentru ca risti sa te lovesti.Sti de ce? Pentru ca daca tu  te asezi pe un taler, celalalt va ramane mereu gol, iar greutatea ta te va izbi de pamant. Esti singurul pentru mine. Si asa va fi mereu. Esti parte din mine.

Tu imi dai cuvinte cand nu mai pot sa vorbesc, printr-un sarut. Ma faci sa tip de fericire, sa ma inec in oaceane de lacrimi, imi sfarami inima in mii de parti si tot tu mi-o faci la loc. Doar tu te joci cu starile mele.Doar tu pentru ca esti parte din mine. 

Cerul a vrut in acea seara sa ma intalnesti . Si cum am putea sa ne impotrivim Cerului?

Astazi m-ai tinut in brate.Dar maine cine poate sti ce se intampla? De ce sa conteze atat de mult ce e rau cand nu stim cate clipe frumoase ne-au mai ramas?

Am primit cel mai frumos cadou din viata mea.Mi-ai oferit inima ta.Iar in grija mea, nimic rau nu o sa i se intample. Promit! Nu ti-o voi mai  da inapoi niciodata.Sti de ce ? Pentru ca seamana  prea mult cu a mea, iar daca vreodata ma voi gandi sa ti-o inapoiez  imi va fi teama ca ti-o dau pe a mea si voi ramane fara inima. Asa ma simt fara tine. Goala. Tu esti tot ce sunt eu.

Noapte buna, iubitule! Sa nu uiti vreodata ca te iubesc chiar daca voi uita eu sa-ti reamintesc!

Te sarut!

Primul text "major"

Acum si aici esti fericit.Ai tot ce iti puteai dori. Ingerul tau pazitor te-a sarutat pentru prima data.Si tremuri de emotie.Te prefaci ca nu iti pasa.Pretinzi ca esti puternic si ca sentimentele nu te pot trada, nu te pot slabi. Te inseli. Si fara sa iti dai seama iti daruiesti din nou inima unui om.Si poate ca iti dai seama. Si e atat de minunat! Poate ca nu te intereseaza sfarsitul, atata timp cat ai prezentul pe care ti-l doresti. Atata timp cat el este cel pe care il cautai. Un nou drum si simti deja ca nu te mai poti abate. Asta e inceputul oricarei povesti…

 Copacii de pe marginea drumului sunt infloriti. Fiecare poarta in  umbra lui amprenta cate unui vis de-al meu.Un copac este barbatul vietii mele, iar frunzele sunt copiii mei. Un altul poate fi cariera mea, iar frunzele pasii pe calea progresului. Un alt copac este credinta mea, iar frunzele sunt sfintii care ma protejeaza.

Am privit spre toti cu zambetul pe buze. Acum erau ai mei. Eu i-am plantat, eu i-am privit cum au crescut. Eu i-am dorit si tot eu ma bucur acum de ei. Sunt tot ce-mi puteam dori. Iar acum, ca i-am gasit, nu ii voi mai abandona niciodata. Orice ar fi.

Acum stiu ce-mi doresc.Acum sunt fericita.Acesta este drumul meu, pentru ca mi-am recunoscut copacii. Anul trecut nu am stiut incotro sa ma indrept si m-am ratacit.Copacii nu inflorisera inca, iar eu nu ii recunosteam. Iar cand au inflorit, i-am privit atat de indelung, pana a venit toamna, iar frunzele au cazut, triste, la pamant.Erau goi, dezgoliti de vise.Doar ei si umbrele lor reci.

Nu regret nimic si nu mai am lacrimi pentru ce s-a intamplat. Tot ce am acum sunt mii de emotii pentru ceea ce ma asteapta.Mii de vise.Un singur drum.

Aseara, luna mi-a soptit sa nu dorm mult. Era invidioasa pe soare, pentru ca acesta ma vede cand zambesc, iar ea doar cand dorm.I-am raspuns ca nu voi mai dormi, pentru ca mi-e teama ca daca dorm prea mult, iarasi vine toamna si imi fura visele.Am un drum de urmat si vreau sa ma bucur de el. Am emotii pe care vreau sa le traiesc, am oameni pe care vreau sa-i iubesc, vise de indeplinit. Am acei copaci de care trebuie sa am grija. Pana vine toamna. Ea mereu imi fura frunzele.Dar mi le da inapoi cand sunt iarasi pregatita sa le primesc. Si sunt mai frumoase. Depinde de cum am grija de copaci. In fiecare iarna imi fac un vis nou. Primavara ma bucur de el.Vara incep sa-l iubesc, ca apoi toamna sa il las sa plece. De ce il las sa plece? Pentru ca altul sa ii ia locul.

Viata e plina de vise si tocmai posibilitatea de a ti le indeplini o face atat de interesanta.

  

Un altfel de Destin

Putine lucruri ma uimesc, iar unul dintre ele este Dumnezeu. Mi-a iesit in cale atunci cand ma asteptam mai putin, atunci cand am meritat mai putin, atunci cand eram pe cale sa fac o greseala. Nu l-am ascultat de fiecare data, dar cand am inceput sa-I inteleg semnele, m-am simtit de parca m-ar fi luat de mana.
Am simtit caldura, iubire, adevar, lumina. Am simtit lucruri care nu se pot simti, care nu se pot explica in cuvinte. M-am simtit iubita atunci cand nu era nimeni sa-mi arate asta. M-am simtit stransa in brate atunci cand nu era nimeni langa mine. Am simtit caldura pe timp de iarna. M-am simtit puternica atunci cand eram epuizata fizic. Si cand  iubirea Lui mi-a fost de ajuns, atunci am intalnit si iubirea pamanteana de care, fara sa stiu, aveam atata nevoie si careia i-am simtit lipsa si atunci cand tineam pe cineva de mana.

Acum e ceva special. Am invatat ca nu avem nevoie de ani de zile, de fapte, de cuvinte mari, de amintiri.Nu avem nevoie de timp sa treaca, pentru a intelege cat de mult iubim, ci de acesta sa stea in loc. Avem nevoie de un singur moment pentru a sti ce ar putea sa insemne persoana care ne strange in brate pentru noi.Atunci cand simti asta intr-o secunda, atunci nu vei uita niciodata.

“Ceea ce facem in viata are ecou in eternitate”. Sunt fapte mici pentru Univers, dar care au o insemnatate mare. Sunt doar niste clipe care aduc cu ele sentimente eterne. Si ele reprezinte tot ce ceea ce avem nevoie sa simtim.

Fiecare iubire este unica in felul ei. Sunt iubiri adevarate si sunt iubiri care isi continua povestea doar pentru ca un final al acesteia ar fi prea trist. Dar dintre  toate povestile pe care le traiesti intr-o viata, o alegi pe aceea careia nu ii gasesti un final. Pe aceea pe care iti place cel mai mult sa o povestesti.

Am facut multe greseli.Nu le regret pe toate pentru ca multe dintre ele au fost lectii, pe care am reusit sa le invat sau nu, dar pe care mi le voi aminti mereu.Nu am stiut niciodata sa aleg ceea ce e mai bine pentru mine.Mereu am ales ceea ce a fost mai bine pentru altii. Singura realizare de pana acum a fost cand am incetat sa mai fac asta.Cand am ales pentru mine.  Poate ca si ceea ce fac acum este o greseala. Dar daca ar fi asa, atunci ar fi greseala mea preferata. Nu-mi vine sa cred cate se pot intampla intr-un timp atat de scurt si cat de darnic este Cerul cu mine. Nu-mi vine sa cred cat de vicleana iti poate fi soarta si cat de departe te poate duce fara macar sa te lase sa realizezi. Te duce acolo unde nu iti imaginai vreodata, langa persoanele la care te gandeai cel mai putin. Poate ca asta inseamna un destin adevarat. Acela pe care nu il cunosti dinainte. Acela care te intampina si iti iese in cale atunci cand il cauti cel mai putin. Poate ca gandurile tale, deciziile pe care te chinui sa le iei, planurile pe care ti le faci pe viitor in cel mai riguros mod, toate problemele tale, toate intrebarile fara raspuns, toate asteptarile si visele pe care le ai nu conteaza deloc si undeva, sus in cer, Cineva are un alt plan cu noi. Iar noi aflam pe parcurs despre ce e vorba in poveste. Credem ca ne ghidam dupa propriile noastre principii, avem senzatia ca suntem in masura sa facem alegeri care sa ne schimbe viata sau  ca daca vrem putem alege ce drum vrem noi. Insa atunci cand  ajungi la un anumit moment in viata cand te intrebi “oare cum am ajuns aici?”, atunci este momentul in care realizezi ca viata poate fi inselatoare si te poate duce acolo unde te asteptai mai putin, acolo unde nu iti doreai sau acolo unde nici nu indrazneai sa visezi. Fiecare primeste atat cat merita, iar atunci cand nu stii cat valorezi, viata te poate surprinde. Trebuie sa fim mereu pregatiti pentru orice, sa nu ne lasam imbatati de vise marete sau hraniti de iluzii false. Trebuie sa stim intotdeauna ce ne dorim, ceea ce vrem de la viata si de la noi, insa, pe de alta parte, trebuie sa stim sa luam viata asa cum e si nu sa ne consumam pentru lucruri de nimic sau sa suferim din pricina lucrurilor pe care nu le avem si ni le-am dori, pentru ca acestea vor veni sau nu. Prezentul nu se afla aici pentru ca noi sa asteptam viitorul, ci pentru a-l savura.Asa cum este el. Pentru ca oricat de rau ar fi, mereu exista si lucruri frumoase si oricat de marunte ar fi acestea, daca invatam sa le apreciem si sa ne bucuram ca exista, atunci invatam sa ne facem singuri fericiti, indiferent de ceea ce destinul nostru are sa ne ofere.Pentru ca lucrurile rele se intampla, oameni care sa te faca sa suferi exista oriunde te-ai afla, dezamagirea te poate lovi si atunci cand te simti aparat, dar daca din toate lucrurile urate care ti se intampla, tu ai puterea de a gasi fericirea in lucrurile marunte si de a lua numai ce e mai bun din viata ta, atunci optimismul tau iti va impresiona destinul si, intr-o zi, acesta te va rasplati.

Nu trebuie sa astepti ca ceva sa se intample, pentru ca fie se va intampla, fie nu. Tu trebuie doar sa visezi necontenit la ceea ce iti doresti,insa  sa visezi cu ochii deschisi, pentru a te putea bucura si de prezentul care iti poate intoarce spatele daca tu nu il privesti. El este tot ce conteaza. De prezent depinde viitorul, prezentul este cel care iti faureste amintiri frumoase, cel care iti da lectii, cel care te indruma, cel care este cu tine orice ar fi. Pentru ca viitorul poate fi prea departe ca sa il astepti, iar trecutul nu se intoarce niciodata la tine. Tu nu trebuie decat sa-l iubesti si sa ai incredere in el, chiar si atunci cand ai senzatia ca te minte si ca te duce in povesti false.Pentru ca povestea se poate schimba si totul poate fi asa cum iti doresti. Daca ai incredere si ii urmezi pasii.

Blog nou.

http://lucia-stanciu.blogspot.com/

40 vs 17

        Cine esti tu?Cine sunt cei de lamga tine?Sunt intrebari crae te pot ameti si mai rau decat esti deja si sunt intrebari care te pot  conduce spre actiune.De cand sunt mica imi doresc sa aflu,sa cunosc,sa vorbesc cat mai multe despre viata.In orice maniera.Privind orice aspect.Tineretea este cea mai complexa si frumoasa parte a vietii.Atat de interesanta,de periculoasa,de apetisanta.Este ca prajitura aceea din Paris de care nu te mai saturi.Dar care candva se va termina si nu iti permiti foarte des sa o savurezi.Are mereu alt gust.Ii descoperi mereu alte arome.E atat de dulce si nesatioasa.

          Sunt oameni care privesc tineretea drept timpul acela liber pe care il irosesti destrabalandu-te sau facandu-ti rau.Sunt oameni care tanjesc dupa ea.Unii care o critica,afirmand ca multi oameni  cu un character puternic,din familii bune se pierd datorita anturajului.Sunt ,insa, si oameni care se intorc mereu in trecut,aducandu-si aminte cu drag de momentele captusite cu zambete.Acei oameni nu vor critica niciodata generatia in schimbare.Dorinta tinerilor de a experimenta.Gandurile pacatoase.Actiunile noncomformiste.Aceia sunt oamenii care cred in viitor.

            Tinerete vs Maturizare.Atat de multe de aflat,de cunoscut,de vorbit.

Destin

« Tot ce este oprit,ca si tot ce este nou,reprezinta tentatie si atractie, ce sunt doua stimulente importante pentru ca viata sa-ti apara intr-o alta culoare. »

Suntem tentati in fiecare zi sa facem rau, sa iubim prea mult, sa iertam,sa plecam,sa ramanem, sa tinem cont de un sfat, sa acceptam,sa refuzam.Sunt tentatii bune si rele.Doar noi putem fi capabili sa discernem raul de bine.Noi alegem pe ce drum sa o luam.Care cale este mai putin batatorita si hopurile de care suntem in stare sa trecem.Se spune ca Dumnezeu iti da atat cat poti duce.Atunci de ce,adesea,oamenii care au probleme nu reusesc sa treaca peste?Nu a fost vorba de destin?Multi asa se grabesc sa raspunda.Ca a fost destinul cel care i-a condus pana unde se afla acum.Dar oare nu oamenii au fost acolo si au ales?Nu a fost niciun destin care sa raspunda in locul lor.Cred in destin pana in momentul in care acesta “decide” in locul tau.Destinul iti aduce in cale oameni,dar tu ai sansa de a-i selecta,destinul este,intr-adevar, cel care te cheama sa mergi pe anumite carari,insa tu decizi daca vei raspunde sau nu la apelul sau.Atunci cand ajungi la capatul limitelor tale,atunci te descoperi.Iar daca simti ca nu mai poti nu ai decat sa mergi mai departe si sa astepti urmatoarea intrebare a destinului.Il poti pacali usor.Poti face asta atunci cand ai incredere in schimbare.In sansa ta de a lua o de la capat.In puterea ta de a te detasa de trecut.

Este iarasi vorba de destin atunci cand  Dumnezeu decide asta.In cazul in care greutatile vin din neant si nu alegi ca ceva rau sa ti se intample brusc.Atunci ceva se intampla cu tine.Iar destinul iti vorbeste,nu te mai intreaba.Iti vorbeste de greseli.Sau de ceea ce se intampla cu lumea.Nici atunci nu trebuie sa iti pierzi cumpatul.Cand destinul va inceta sa vorbeasca,iar tu ai inteles,atunci tot raul dispare,si o iei de la capat.Destinul te intreaba,iar tu alegi.Consecintele faptelor tale iti apartin intru totul.De aici si “Soarta sta in mainile tale”.Da!Asa este.Este doar vorba de alegeri.Si de ce ar fi vorba de termenul “alegere” daca nu ai avea sanse.Daca nu ai avea mai multe drumuri pe care poti sa mergi,de pe care te poti intoarce.

Destinul iti apartine atata timp cat esti capabil si ai suficienta incredere in tine incat sa-ti fauresti unul.Atunci cand iti lasi povestea sa se desfasoare in voia sortii aceasta poate fi si cruda cu tine.

O alta pagina.

...si cartea a ramas deschisa la o alta pagina.Capitolul de abia a inceput.Fata isi savureaza povestea.Soarbe fiecare cuvant,varsa lacrimi si tremura de emotie.E nerabdatoare.O asteapta un alt inceput.O asteapta  marea,o provoaca muntii, o iubeste soarele.Vrea sa se intoarca,dar pagina nu se mai da inapoi.Si continua sa citeasca.E coplesita de noi idealuri, o fascineaza atatea dorinte, o cuprind senzatii nestiutoare.Poate ca nu mai vrea sa ramana aici.Si se chinuie sa mai citeacsa inca o data pagina anterioara.Dar nu poate.Nu poate rosti cuvintele.Isi aduce aminte de ele,dar se regaseste pe aceeasi pagina.Nu poate sta mult pe ea.Cuvintele se citesc repede si in curand se va termina.Trebuie sa faca ceva.Trebuie sa se decida.Timpul trece,iar zilele parca nu o mai asculta,nu mai sunt de partea ei.Nu s-a regasit niciodata intr-o incertitudine asa de mare.Priveste pe fereastra.Vede intreg orasul.Vede pamant pe care oamenii si-au creat asezari.Pe care oamenii l-au cultivat, l-au iubit,protejat sau distrus.Observa evolutie si regres.Observa frumuseti si mizerii.Observa schimbari.Orice gand pe care il ai,orice decizie pe care o faci conduce spre o schimbare sau spre formarea ei.Insa tu esti cel care are grija de tonul noutatii,de omul care vei ajunge intr-o zi sa fii.Poti fi un derivat al bunatatii sau opusul.Cand te decizi sa dai pagina trebuie sa ai grija.Cartea e valoroasa,iar foile sale fine nu au voie sa fie indoite.Se sifoneaza si asa raman.Iar tie iti vor ramane intiparite pe fundalul memoriei clipele in care ai rupt o pagina,pentru ca nu ti-a placut sau pur si simplu ai indoit o.Trebuie sa ai grija cum dai pagina,pentru ca aceasta sa fie imaculata si frumoasa mereu.Fata priveste in continuare pe fereastra.Este ascunsa sub perdea.Nu o poate zari nimeni.Si admira privelistea care i se asterne in fata ochilor.Vede din nou acelasi pamant.Si incearca sa si-l imagineze intr-un alt mod.Vede alti oameni si alte tipuri de cladiri.O alta pozitionare a lor.Vede alte strazi,care duc spre alte destinatii.Vede copaci infloriti si flori pe marginea trotuarelor.Vede mamici cu copii. Vede oameni care se imbratiseaza.Incearca sa gaseasca o varianta mai buna a ceea ce observa de fapt.Dar nu ajunge sa creada decat intr-o singura concluzie.Si anume ca oricat ai incerca sa schimbi lucrurile in altceva,in ceva la care visezi tu demult sa se intample,ele tot mai frumoase sunt acolo unde se afla in realitate.Pentru ca privind in ansamblu peisajul e superb.Insa daca faci ca una dintre partile sale sa lipseasca inlocuind-o, atunci nu va mai fi nimic la fel.Va fi diferit si rolurile se schimba,totul se complica.Oricat a incercat sa isi imagineze un prezent mai bun nu a reusit sa savarseasca nicio creatie in mintea sa,pentru ca nu reusea de fapt sa realizeze ca prezentul,insusi,este cea mai buna varianta. Pagina este pe sfarsite.Cuvintele sunt pline de tensiune si dragoste.Se deschide usa ,iar zgomotul o face sa tresara.Da perdeaua la o parte.Il zareste pe el.E langa ea.Ii da mana,iar caldura sa o copleseste.

          Cuvintele paginii urmatoare incep sa tipe,formand umbre pe pereti...Capitolul continua,paginile zboara..

Doar toamna.

Maine vine iar.Vara va veni din nou.Toamna iar a sosit.Visele iar apar si dispar.Nu-mi place.Nu pot sa scriu.Nu sunt pe deplin fericita.Soarele nu zambeste atunci cand zambesc si eu. Oamenii sunt grabiti sa ajunga la locul de munca,scoala sau acasa pentru ca strazile sunt goale.Nu se mai plimba indragostitii de mana.Mamele nu isi mai scot copiii in parc.Este frig. Sunt momentele in care racesti daca nu ai grija de tine,momentele in care stai aproape numai in casa,momentele cand iti e dor de vara,momente triste.E toamna.Si doar el iti poate incalzi inima, doar cu el te plimbi si cand iti este frig,doar asa aerul din camera are un parfum cald.Pentru ca el este vara ta.Vara tuturor anotimpurilor.Toamna nu aduce nimic frumos nimanui.Toamna este acea perioada in care esti trist,melancolic,plin de dor,remuscari,dorinte si temeri.Este frumoasa toamna atunci cand pleaca.