Scurt pentru o cauza.

Iata ca se poate! Femei care se tund scurt si renunta la podoaba capilara pentru a face un bine.Pentru a aduce cuiva zambetul inapoi.Ce frumos.Cata marinimie!Cat curaj si vointa! Astazi,putini sunt aceia care ar renunta la ceva la care tin doar pentru fericirea altcuiva.Foarte putini din pacate.Suntem o societate egoista si promovam prea putin lucrurile demne de respect.Le apreciez si respect pentru ceea ce au facut.Recunosc sincer ca nu stiu daca as fi avut curajul sa fac un asemenea act de caritate.Ele sunt femeile independente,dar care iubesc mai mult persoana de lanaga.S-au tuns scurt pentru o suma de bani ce va fi incasata de oameni care au nevoie de ei. Mi-as fi dorit sa am puterea si curajul pe care le-au avut ele.
Sunt demne de toata admiratia.

Mai multe aici => http://bit.ly/90a1G1

O clipa dintr-un moment.

Mi se intampla,uneori, sa vreau sa te uit,sa mi te sterg din memorie,sa nu mai stiu vreodata ca ai existat in viata mea.Sa nu mai stiu cum e sa te iubesc.Uneori,lacrimile care  ating astfaltul rece tipa  la mine.Nu mai vor sa ma atinga pe obraz,nu mai vor sa faca parte din trupul meu.Din corpul meu care iubeste un om ca tine.Sufletul parca alearga prin mine si ma zgarie.Vrea sa te scot de acolo.Dar eu nu il las.Ganduri vulgare imi trec prin minte acum.Ma gandesc la tine.Si din nou simt ,undeva inauntrul meu, ca vreau sa te uit.Sa nu mai stiu pur si simplu ca ai existat vreodata si ca te-am lasat sa faci parte din viata mea in fiecare zi.Poate nu mai vreau nimic.Vreau sa se opreasca aici.Dar doar uneori.

Pentru ca nu stiu cum e sa fiu eu fara tine.Nu ma mai recunosc singura.Nu te vreau,dar nu ma vreau nici pe mine fara tine.Vreau sa ma intorc inapoi,raman,nu vreau sa plec mai departe.Esti langa mine si faptul ca te simt,ca stiu ca esti acolo,in inima mea si ca nu vei reusi niciodata sa dispari ma provoaca.Ma simt provocata de viata sa nu renunt.Pentru ca stiu ca oricat de mult m-as gandi la multe lucruri sau as incerca sa fiu realista...inima mea e mult mai puternica decat toate aceste lucruri.Guverneaza peste orice gand realist as avea.Vorbesc cu viata prin soapte,sunt sfatuita sa merg mai departe.Sa nu dau atentie unor ganduri.Pentru ca pot veni din mai multe parti.Inca nu sunt capabila sa discern raul de bine.Nu stiu daca gandul asta este corect sau daca cel de ieri a fost gresit.M-a sfatuit sa-mi vad de drumul meu si sa-mi ascult inima.Ea nu are cum sa greseasca.De acolo incepe tot adevarul si tot acolo se sfarseste.De acolo vin cele mai sincere sentimente si cele mai intense clipe sau senzatii.

I-am ascultat sfatul.Nu renunt pentru ca nu vreau.Nu simt ca trebuie sa o fac. Gandurile fac parte din viata noastra asa cum si constiinta face parte din noi,ca oameni.Sunt calauze care iti arata pasi,semne de urmat.Dar cea care se afla la granita.Cea careia Gandul ii intinde Visa este Inima noastra. Doar ea decide.Pentru ca daca nu facem ce simtim,atunci cum mai putem afirma ca suntem liberi sau indragostiti nebuneste?Cum?

Mircea Cartarescu

Un fragment foarte drag mie dintr-o poezie a lui Mircea Cartarescu,"Cand ai nevoie de dragoste".Poezia are 5 strofe,dar doar astea imi plac.:)

"când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru."

Si daca....

Ai cunoscut vreodata o persoana atat de fericita incat sa iubeasca totul,sa fie capabila sa daruiasca totul, sa ai senzatia ca nu are nicio grija si ca le are pe toate?Probabil, asa cum fac multi, ai considerat-o nebuna de legat.Te-ai intrebat cum de este atat de fericita si nu se streseaza cu nimic, cum de zambeste asa de prosteste incontinuu,cum de iubeste pe oricine indiferent de cat de mult rau i se face,cum reuseste sa ierte,sa treaca peste orice fara sa regrete, sa uite ce nu mai vrea sa stie.Te-ai intrebat de ce le face pe toate si tu nu poti.Te-ai intrebat de ce este mereu atat de fericita.Si pentru ca nu ai gasit un raspuns ai considerat-o nebuna,cu inclinatii paranoice,poate chiar egoista.Nu ai conceput ca o persoana poate fi atat de fericita si cand toate ii merg rau sau cand nu are pe nimeni care sa o iubeasca.Ti-ai facut impresii gresite,ai catalogat-o folosindu-te de termeni nepotriviti si ti-ai facut idei preconcepute despre viata.Tie ti-e teama sa fii atat de fericit.Ai senzatia ca intr-o zi fericirea ta se va opri si va trebui,la un moment dat, sa vii fata in fata cu dura realitate.Nu-i asa?
                  Pacat.Pentru ca nu gandesti asa cum ar trebui.Sunt oameni si oameni.Ceea ce ii difera este modul lor de a gandi.Infatisarea nu este decat un amabalj ce conserva ganduri .Persoana adevarata este cea dinauntrul acelui ambalaj.Cand ai reusit sa patrunzi dincolo de el ai descoperit cu adevarat pe cineva. Totul in viata se bazeaza pe alegeri.Pe ceea ce-ti doresti si gandesti.Tu ai propria ta perspectiva asupra vietii,iar daca tu nu te poti autocontrola si nu poti fi asa cum vrei,atunci cine crezi ca va fi fericit in locul tau?Nimeni.Esti singurul responsabil de fericirea ta,de linistea ta sufleteasca.Esti singurul responsabil de ceea ce ti se intampla.

                 Chiar daca crezi in Dumnezeu,El nu te poate indruma pe o cale dreapta atunci cand in viata ta este intuneric,iar tu nu vezi pasii.Este alegerea ta sa te lasi influentat de cei ce se cred superiori,de vreme, de o intamplare a altcuiva, de starea celui de langa tine.Este alegerea ta daca plangi sau zambesti.Singurul lucru pe care nu il vei putea alege sau controla niciodata este iubirea.Te-ai intrebat vreodata de ce?Pentru ca iubirea este singura cale naturala prin care poti fi fericit cu adevarat.Iubirea presupune daruire.Si doar asa iti poti lumina viata,poti avea incredere in pasii pe care-i urmezi.Nu mai gandi si privi lucrurile intr-un mod negativist.Fii tu insuti, independent de ceea ce se intampla in jurul  tau.Fii tu liber si fericit,iubind totul.Nu te rezuma doar la lucrurile pe care le poti numara la degetele de la o mana.Este sentimentul tau si nu te va afecta daca il lasi sa te acapareze.Bucura-te de el.Iarta-i pe toti.Uita ce nu mai vrei sa stii sau sa-ti amintesti.Iubeste.Fii asa cum vrei sa fii si alege sa fii fericit.Viata nu ar mai avea niciun rost daca ne-am gandi zilnic la ce vrem sa facem,dar nu putem, la persoanele pe care le iubim ,dar nu le putem avea, la zilele in care ploua si nu avem ce face, la oamenii care ne-au parasit si ne-au facut rau, la cat de mult am suferit sau la lucrurile pe care le regretam.Lasa totul in urma ta si bucura-te de momentul tau.Momentul in care traiesti acum.Nimic altceva nu mai conteaza.Pentru ca ce a fost, deja nu mai exista,iar ceea ce va fi nu ne apartine,inca.Nu are rost sa ne pierdem timpul cu lucruri care nu conteaza.Gandeste-te la "Acum" si alege sa fii fericit.Totul sta in modul tau unic si optimist de a vedea lucrurile.Felul in care privesti acum va face momentele care urmeaza  sa-ti apartina intr-un mod pe care nu-l vei uita niciodata.
Te-ai intrebat vreodata ce s-ar intampla daca ai face toate lucrurile nebunesti la care ai visat fara sa te gandesti mereu la ceva ce te va da inapoi?Te-ai gandit sa faci din viata ta un roman de dragoste,o poveste de neuitat? Te-ai gandit la cate motive ai pentru a fii fericit ,in loc sa te gandesti la ce nu te face fericit?

Daca ai facut asta si stii sa-ti lasi sentimentele sa te acapareze atunci opreste-te aici.Nu te gandi la lucruri fara rost.

Cufarul

                Fiecare particica a Universului m-a invatat sa iubesc mereu mai mult,fiecare intamplare din viata mea ma invata ca trecutul nu va mai  fi niciodata aici, datorita acestui prezent care se grabeste sa ajunga din urma viitorul.

 Ce usor este sa lasi pixul sa contureze pe hartie propriile-ti ganduri,iar apoi sa visezi la o materializare brusca a acestora. Gravezi trairi de moment sau iubiri de-o viata,ca apoi, mai tarziu, sa zambesti la amintirea lor.Iti construiesti zambete pe fericirea din prezent.

Dar oare cate suflete zambesc si atunci cand ploua?Oare cate chipuri se lumineaza cand afara totul este intunecat?Inconjurati de o viata modernista ne indepartam de noi.Ne uitam sufletele in acele cufere imense ale propriei noastre persoane .Luam cheia grea si prafuita si inchidem cufarul. Il aruncam departe,in raul Indiferentei si pierdem cheia personalitatii noastre.

Fara iubire,credinta si speranta nu ne puteam deschide sufletele.Nu putem sa fim noi.Nu e de vina ceea ce se intampla,pentru ca oricum se intampla.Noi facem ca realitatea sa para intamplari dure.Pentru ca nu stim sa fim cu adevarat oameni.Cautam permanent raspunsuri la intrebari retorice,caile fericirii,chiar daca nu stim ce este aceasta,cheia succesului,o viata mai buna,sufletul-pereche,infatisarea perfecta.Si pe mine ma tachineaza intrebarea despre fericire,ma framanta sa stiu care este cheia succesului oamenilor cruzi si care poate fi deznodamantul lor,poate ca si eu caut,astept sau am gasit sufletul-pereche,insa eu am gasit,inainte de toate, cheia.Iar acum imi cunosc sufletul,ma intalnesc pe mine.

*

E cerul plin de stele,bate vantul,mirosul florilor ma imbaiaza cu o apa calda de dragoste.Totul e asa cum mi-am dorit.Ma tine  de mana si-mi spune “Te iubesc!”,apoi ma imbratiseaza cald si tandru,ma saruta pe frunte,imi ia ambele maini la pieptul lui si le tine strans.Ii spun cat de mult il ador,a devenit viata mea,impreuna suntem una si aceeasi persoana.Se apleaca,rupe o floare si-mi spune ca sunt mult mai frumoasa decat ea; mi-o pune in par.Eu ma ridic pe varfuri si-l sarut ca si cum ar fi ultma oara.Ma aseaza pe iarba rece,insa totul ia foc intr-o secunda.Atingerea lui...sarutul si imbratisarea.Alintul meu pe buzele lui,sclipirea din ochi,zambetul copilaresc,bratele calduroase,mainile puternice.Iubesc.

*

In noaptea aceea am gasit cheia pe care toti cei din jurul meu o cauta.Mi-am regasit increderea,speranta si credinta,pe care nu vreau sa cred le-am pierdut candva.Am intalnit iubirea.Doar asa pot zambi,imi pot deschide sufletul,doar ea ma ajuta sa vorbesc atunci cand ceilalti imi spulbera cuvintele,sa merg atunci cand ceilalti imi pun piedici,sa visez atunci cand ceilalti ma hranesc cu iluzii.Doar prin daruire am reusit sa ma descopar.

Am deschis cufarul,de care pana acum nu eram constienta.Ce este ascuns acolo am timp sa descopar.Am atat de multi ani in fata.

Oricat de mult praf ar pune cei din jur pe cufarul tau,nu-l uita si gaseste cheia pentru a-l putea deschide.Te vei simti liber,oricat de constrans ai fi de legile lumesti.Nu trebuie decat sa strangi cu putere de mana persoana de langa tine si sa-i spui sincer ca o iubesti.Saruta-l si zambeste-i.Si tu vei fi liber.Cheia este la tine.
O ti de mana!

"Romanta raspunsului mut" - I.Minulescu

Ce văd!...
E-adevărat?...
Tu eşti?...
Cum?...
N-ai murit?...
Tot mai trăieşti?...
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?...

Hai!... Spune-mi...
Spune-mi tot ce ştii...
Să-mi spui chiar şi minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui -
Nici celor morţi,
Nici celor vii ...

Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ţi-am pierdut?...
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
Şi-a reuşit să-ţi pună inima la loc?...
Şi care-anume sfânt din calendar
Te-a sfătuit să te-ntâlneşti cu mine iar?...

De ce zâmbeşti?
E-adevărat?...
Te-ai răzgândit?...
Ne-am împăcat?...
Iar ne iubim?...
Sau, poate, şi-azi ne regăsim
Aceiaşi vechi duşmani?...
Dar tu mai ştii după câţi ani?...

Eu te-am iertat de mult!...
Dar tu?...
Răspunde-mi "Da"...
Răspunde-mi "Nu" -
Totuna mi-e!...
Ştii tu de ce -
La tine "Nu" şi "Da" nu sunt
Decât aceleaşi vorbe-n vânt!...

De ce te temi?...
De ce-ţi ascunzi
În palme ochii tăi rotunzi?...
De ce-ţi aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tăi de porţelan
Şi inima de Caliban?...

Răspunde-mi!...
Vreau să ştiu şi eu,
De ce-ai venit?...
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decât
Să-mi torni, ca şi-n trecut, pe gât
Un păhărel de coniac,
Ca eu să tac,
Iar tu să ţipi
Şi să dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!...

Ce zici?
Aşa e c-am ghicit
De ce-ai venit?...
De ce te-ncrunţi şi nu-mi răspunzi?...
Ce nou secret îmi mai ascunzi?...
De ce scrâşneşti din dinţi
Şi taci?...
Hai!... Spune-mi, ce-ai de gând să faci?
Deschide-ţi gura - mii de draci! -
Şi lasă-mă să-ţi mai sărut...
Nu gura...
Ci răspunsul mut!...