...si cartea a ramas deschisa la o alta pagina.Capitolul de abia a inceput.Fata isi savureaza povestea.Soarbe fiecare cuvant,varsa lacrimi si tremura de emotie.E nerabdatoare.O asteapta un alt inceput.O asteapta marea,o provoaca muntii, o iubeste soarele.Vrea sa se intoarca,dar pagina nu se mai da inapoi.Si continua sa citeasca.E coplesita de noi idealuri, o fascineaza atatea dorinte, o cuprind senzatii nestiutoare.Poate ca nu mai vrea sa ramana aici.Si se chinuie sa mai citeacsa inca o data pagina anterioara.Dar nu poate.Nu poate rosti cuvintele.Isi aduce aminte de ele,dar se regaseste pe aceeasi pagina.Nu poate sta mult pe ea.Cuvintele se citesc repede si in curand se va termina.Trebuie sa faca ceva.Trebuie sa se decida.Timpul trece,iar zilele parca nu o mai asculta,nu mai sunt de partea ei.Nu s-a regasit niciodata intr-o incertitudine asa de mare.Priveste pe fereastra.Vede intreg orasul.Vede pamant pe care oamenii si-au creat asezari.Pe care oamenii l-au cultivat, l-au iubit,protejat sau distrus.Observa evolutie si regres.Observa frumuseti si mizerii.Observa schimbari.Orice gand pe care il ai,orice decizie pe care o faci conduce spre o schimbare sau spre formarea ei.Insa tu esti cel care are grija de tonul noutatii,de omul care vei ajunge intr-o zi sa fii.Poti fi un derivat al bunatatii sau opusul.Cand te decizi sa dai pagina trebuie sa ai grija.Cartea e valoroasa,iar foile sale fine nu au voie sa fie indoite.Se sifoneaza si asa raman.Iar tie iti vor ramane intiparite pe fundalul memoriei clipele in care ai rupt o pagina,pentru ca nu ti-a placut sau pur si simplu ai indoit o.Trebuie sa ai grija cum dai pagina,pentru ca aceasta sa fie imaculata si frumoasa mereu.Fata priveste in continuare pe fereastra.Este ascunsa sub perdea.Nu o poate zari nimeni.Si admira privelistea care i se asterne in fata ochilor.Vede din nou acelasi pamant.Si incearca sa si-l imagineze intr-un alt mod.Vede alti oameni si alte tipuri de cladiri.O alta pozitionare a lor.Vede alte strazi,care duc spre alte destinatii.Vede copaci infloriti si flori pe marginea trotuarelor.Vede mamici cu copii. Vede oameni care se imbratiseaza.Incearca sa gaseasca o varianta mai buna a ceea ce observa de fapt.Dar nu ajunge sa creada decat intr-o singura concluzie.Si anume ca oricat ai incerca sa schimbi lucrurile in altceva,in ceva la care visezi tu demult sa se intample,ele tot mai frumoase sunt acolo unde se afla in realitate.Pentru ca privind in ansamblu peisajul e superb.Insa daca faci ca una dintre partile sale sa lipseasca inlocuind-o, atunci nu va mai fi nimic la fel.Va fi diferit si rolurile se schimba,totul se complica.Oricat a incercat sa isi imagineze un prezent mai bun nu a reusit sa savarseasca nicio creatie in mintea sa,pentru ca nu reusea de fapt sa realizeze ca prezentul,insusi,este cea mai buna varianta. Pagina este pe sfarsite.Cuvintele sunt pline de tensiune si dragoste.Se deschide usa ,iar zgomotul o face sa tresara.Da perdeaua la o parte.Il zareste pe el.E langa ea.Ii da mana,iar caldura sa o copleseste.
Cuvintele paginii urmatoare incep sa tipe,formand umbre pe pereti...Capitolul continua,paginile zboara..
