Blog nou.

http://lucia-stanciu.blogspot.com/

40 vs 17

        Cine esti tu?Cine sunt cei de lamga tine?Sunt intrebari crae te pot ameti si mai rau decat esti deja si sunt intrebari care te pot  conduce spre actiune.De cand sunt mica imi doresc sa aflu,sa cunosc,sa vorbesc cat mai multe despre viata.In orice maniera.Privind orice aspect.Tineretea este cea mai complexa si frumoasa parte a vietii.Atat de interesanta,de periculoasa,de apetisanta.Este ca prajitura aceea din Paris de care nu te mai saturi.Dar care candva se va termina si nu iti permiti foarte des sa o savurezi.Are mereu alt gust.Ii descoperi mereu alte arome.E atat de dulce si nesatioasa.

          Sunt oameni care privesc tineretea drept timpul acela liber pe care il irosesti destrabalandu-te sau facandu-ti rau.Sunt oameni care tanjesc dupa ea.Unii care o critica,afirmand ca multi oameni  cu un character puternic,din familii bune se pierd datorita anturajului.Sunt ,insa, si oameni care se intorc mereu in trecut,aducandu-si aminte cu drag de momentele captusite cu zambete.Acei oameni nu vor critica niciodata generatia in schimbare.Dorinta tinerilor de a experimenta.Gandurile pacatoase.Actiunile noncomformiste.Aceia sunt oamenii care cred in viitor.

            Tinerete vs Maturizare.Atat de multe de aflat,de cunoscut,de vorbit.

Destin

« Tot ce este oprit,ca si tot ce este nou,reprezinta tentatie si atractie, ce sunt doua stimulente importante pentru ca viata sa-ti apara intr-o alta culoare. »

Suntem tentati in fiecare zi sa facem rau, sa iubim prea mult, sa iertam,sa plecam,sa ramanem, sa tinem cont de un sfat, sa acceptam,sa refuzam.Sunt tentatii bune si rele.Doar noi putem fi capabili sa discernem raul de bine.Noi alegem pe ce drum sa o luam.Care cale este mai putin batatorita si hopurile de care suntem in stare sa trecem.Se spune ca Dumnezeu iti da atat cat poti duce.Atunci de ce,adesea,oamenii care au probleme nu reusesc sa treaca peste?Nu a fost vorba de destin?Multi asa se grabesc sa raspunda.Ca a fost destinul cel care i-a condus pana unde se afla acum.Dar oare nu oamenii au fost acolo si au ales?Nu a fost niciun destin care sa raspunda in locul lor.Cred in destin pana in momentul in care acesta “decide” in locul tau.Destinul iti aduce in cale oameni,dar tu ai sansa de a-i selecta,destinul este,intr-adevar, cel care te cheama sa mergi pe anumite carari,insa tu decizi daca vei raspunde sau nu la apelul sau.Atunci cand ajungi la capatul limitelor tale,atunci te descoperi.Iar daca simti ca nu mai poti nu ai decat sa mergi mai departe si sa astepti urmatoarea intrebare a destinului.Il poti pacali usor.Poti face asta atunci cand ai incredere in schimbare.In sansa ta de a lua o de la capat.In puterea ta de a te detasa de trecut.

Este iarasi vorba de destin atunci cand  Dumnezeu decide asta.In cazul in care greutatile vin din neant si nu alegi ca ceva rau sa ti se intample brusc.Atunci ceva se intampla cu tine.Iar destinul iti vorbeste,nu te mai intreaba.Iti vorbeste de greseli.Sau de ceea ce se intampla cu lumea.Nici atunci nu trebuie sa iti pierzi cumpatul.Cand destinul va inceta sa vorbeasca,iar tu ai inteles,atunci tot raul dispare,si o iei de la capat.Destinul te intreaba,iar tu alegi.Consecintele faptelor tale iti apartin intru totul.De aici si “Soarta sta in mainile tale”.Da!Asa este.Este doar vorba de alegeri.Si de ce ar fi vorba de termenul “alegere” daca nu ai avea sanse.Daca nu ai avea mai multe drumuri pe care poti sa mergi,de pe care te poti intoarce.

Destinul iti apartine atata timp cat esti capabil si ai suficienta incredere in tine incat sa-ti fauresti unul.Atunci cand iti lasi povestea sa se desfasoare in voia sortii aceasta poate fi si cruda cu tine.

O alta pagina.

...si cartea a ramas deschisa la o alta pagina.Capitolul de abia a inceput.Fata isi savureaza povestea.Soarbe fiecare cuvant,varsa lacrimi si tremura de emotie.E nerabdatoare.O asteapta un alt inceput.O asteapta  marea,o provoaca muntii, o iubeste soarele.Vrea sa se intoarca,dar pagina nu se mai da inapoi.Si continua sa citeasca.E coplesita de noi idealuri, o fascineaza atatea dorinte, o cuprind senzatii nestiutoare.Poate ca nu mai vrea sa ramana aici.Si se chinuie sa mai citeacsa inca o data pagina anterioara.Dar nu poate.Nu poate rosti cuvintele.Isi aduce aminte de ele,dar se regaseste pe aceeasi pagina.Nu poate sta mult pe ea.Cuvintele se citesc repede si in curand se va termina.Trebuie sa faca ceva.Trebuie sa se decida.Timpul trece,iar zilele parca nu o mai asculta,nu mai sunt de partea ei.Nu s-a regasit niciodata intr-o incertitudine asa de mare.Priveste pe fereastra.Vede intreg orasul.Vede pamant pe care oamenii si-au creat asezari.Pe care oamenii l-au cultivat, l-au iubit,protejat sau distrus.Observa evolutie si regres.Observa frumuseti si mizerii.Observa schimbari.Orice gand pe care il ai,orice decizie pe care o faci conduce spre o schimbare sau spre formarea ei.Insa tu esti cel care are grija de tonul noutatii,de omul care vei ajunge intr-o zi sa fii.Poti fi un derivat al bunatatii sau opusul.Cand te decizi sa dai pagina trebuie sa ai grija.Cartea e valoroasa,iar foile sale fine nu au voie sa fie indoite.Se sifoneaza si asa raman.Iar tie iti vor ramane intiparite pe fundalul memoriei clipele in care ai rupt o pagina,pentru ca nu ti-a placut sau pur si simplu ai indoit o.Trebuie sa ai grija cum dai pagina,pentru ca aceasta sa fie imaculata si frumoasa mereu.Fata priveste in continuare pe fereastra.Este ascunsa sub perdea.Nu o poate zari nimeni.Si admira privelistea care i se asterne in fata ochilor.Vede din nou acelasi pamant.Si incearca sa si-l imagineze intr-un alt mod.Vede alti oameni si alte tipuri de cladiri.O alta pozitionare a lor.Vede alte strazi,care duc spre alte destinatii.Vede copaci infloriti si flori pe marginea trotuarelor.Vede mamici cu copii. Vede oameni care se imbratiseaza.Incearca sa gaseasca o varianta mai buna a ceea ce observa de fapt.Dar nu ajunge sa creada decat intr-o singura concluzie.Si anume ca oricat ai incerca sa schimbi lucrurile in altceva,in ceva la care visezi tu demult sa se intample,ele tot mai frumoase sunt acolo unde se afla in realitate.Pentru ca privind in ansamblu peisajul e superb.Insa daca faci ca una dintre partile sale sa lipseasca inlocuind-o, atunci nu va mai fi nimic la fel.Va fi diferit si rolurile se schimba,totul se complica.Oricat a incercat sa isi imagineze un prezent mai bun nu a reusit sa savarseasca nicio creatie in mintea sa,pentru ca nu reusea de fapt sa realizeze ca prezentul,insusi,este cea mai buna varianta. Pagina este pe sfarsite.Cuvintele sunt pline de tensiune si dragoste.Se deschide usa ,iar zgomotul o face sa tresara.Da perdeaua la o parte.Il zareste pe el.E langa ea.Ii da mana,iar caldura sa o copleseste.

          Cuvintele paginii urmatoare incep sa tipe,formand umbre pe pereti...Capitolul continua,paginile zboara..

Doar toamna.

Maine vine iar.Vara va veni din nou.Toamna iar a sosit.Visele iar apar si dispar.Nu-mi place.Nu pot sa scriu.Nu sunt pe deplin fericita.Soarele nu zambeste atunci cand zambesc si eu. Oamenii sunt grabiti sa ajunga la locul de munca,scoala sau acasa pentru ca strazile sunt goale.Nu se mai plimba indragostitii de mana.Mamele nu isi mai scot copiii in parc.Este frig. Sunt momentele in care racesti daca nu ai grija de tine,momentele in care stai aproape numai in casa,momentele cand iti e dor de vara,momente triste.E toamna.Si doar el iti poate incalzi inima, doar cu el te plimbi si cand iti este frig,doar asa aerul din camera are un parfum cald.Pentru ca el este vara ta.Vara tuturor anotimpurilor.Toamna nu aduce nimic frumos nimanui.Toamna este acea perioada in care esti trist,melancolic,plin de dor,remuscari,dorinte si temeri.Este frumoasa toamna atunci cand pleaca.

Scurt pentru o cauza.

Iata ca se poate! Femei care se tund scurt si renunta la podoaba capilara pentru a face un bine.Pentru a aduce cuiva zambetul inapoi.Ce frumos.Cata marinimie!Cat curaj si vointa! Astazi,putini sunt aceia care ar renunta la ceva la care tin doar pentru fericirea altcuiva.Foarte putini din pacate.Suntem o societate egoista si promovam prea putin lucrurile demne de respect.Le apreciez si respect pentru ceea ce au facut.Recunosc sincer ca nu stiu daca as fi avut curajul sa fac un asemenea act de caritate.Ele sunt femeile independente,dar care iubesc mai mult persoana de lanaga.S-au tuns scurt pentru o suma de bani ce va fi incasata de oameni care au nevoie de ei. Mi-as fi dorit sa am puterea si curajul pe care le-au avut ele.
Sunt demne de toata admiratia.

Mai multe aici => http://bit.ly/90a1G1

O clipa dintr-un moment.

Mi se intampla,uneori, sa vreau sa te uit,sa mi te sterg din memorie,sa nu mai stiu vreodata ca ai existat in viata mea.Sa nu mai stiu cum e sa te iubesc.Uneori,lacrimile care  ating astfaltul rece tipa  la mine.Nu mai vor sa ma atinga pe obraz,nu mai vor sa faca parte din trupul meu.Din corpul meu care iubeste un om ca tine.Sufletul parca alearga prin mine si ma zgarie.Vrea sa te scot de acolo.Dar eu nu il las.Ganduri vulgare imi trec prin minte acum.Ma gandesc la tine.Si din nou simt ,undeva inauntrul meu, ca vreau sa te uit.Sa nu mai stiu pur si simplu ca ai existat vreodata si ca te-am lasat sa faci parte din viata mea in fiecare zi.Poate nu mai vreau nimic.Vreau sa se opreasca aici.Dar doar uneori.

Pentru ca nu stiu cum e sa fiu eu fara tine.Nu ma mai recunosc singura.Nu te vreau,dar nu ma vreau nici pe mine fara tine.Vreau sa ma intorc inapoi,raman,nu vreau sa plec mai departe.Esti langa mine si faptul ca te simt,ca stiu ca esti acolo,in inima mea si ca nu vei reusi niciodata sa dispari ma provoaca.Ma simt provocata de viata sa nu renunt.Pentru ca stiu ca oricat de mult m-as gandi la multe lucruri sau as incerca sa fiu realista...inima mea e mult mai puternica decat toate aceste lucruri.Guverneaza peste orice gand realist as avea.Vorbesc cu viata prin soapte,sunt sfatuita sa merg mai departe.Sa nu dau atentie unor ganduri.Pentru ca pot veni din mai multe parti.Inca nu sunt capabila sa discern raul de bine.Nu stiu daca gandul asta este corect sau daca cel de ieri a fost gresit.M-a sfatuit sa-mi vad de drumul meu si sa-mi ascult inima.Ea nu are cum sa greseasca.De acolo incepe tot adevarul si tot acolo se sfarseste.De acolo vin cele mai sincere sentimente si cele mai intense clipe sau senzatii.

I-am ascultat sfatul.Nu renunt pentru ca nu vreau.Nu simt ca trebuie sa o fac. Gandurile fac parte din viata noastra asa cum si constiinta face parte din noi,ca oameni.Sunt calauze care iti arata pasi,semne de urmat.Dar cea care se afla la granita.Cea careia Gandul ii intinde Visa este Inima noastra. Doar ea decide.Pentru ca daca nu facem ce simtim,atunci cum mai putem afirma ca suntem liberi sau indragostiti nebuneste?Cum?

Mircea Cartarescu

Un fragment foarte drag mie dintr-o poezie a lui Mircea Cartarescu,"Cand ai nevoie de dragoste".Poezia are 5 strofe,dar doar astea imi plac.:)

"când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru."

Si daca....

Ai cunoscut vreodata o persoana atat de fericita incat sa iubeasca totul,sa fie capabila sa daruiasca totul, sa ai senzatia ca nu are nicio grija si ca le are pe toate?Probabil, asa cum fac multi, ai considerat-o nebuna de legat.Te-ai intrebat cum de este atat de fericita si nu se streseaza cu nimic, cum de zambeste asa de prosteste incontinuu,cum de iubeste pe oricine indiferent de cat de mult rau i se face,cum reuseste sa ierte,sa treaca peste orice fara sa regrete, sa uite ce nu mai vrea sa stie.Te-ai intrebat de ce le face pe toate si tu nu poti.Te-ai intrebat de ce este mereu atat de fericita.Si pentru ca nu ai gasit un raspuns ai considerat-o nebuna,cu inclinatii paranoice,poate chiar egoista.Nu ai conceput ca o persoana poate fi atat de fericita si cand toate ii merg rau sau cand nu are pe nimeni care sa o iubeasca.Ti-ai facut impresii gresite,ai catalogat-o folosindu-te de termeni nepotriviti si ti-ai facut idei preconcepute despre viata.Tie ti-e teama sa fii atat de fericit.Ai senzatia ca intr-o zi fericirea ta se va opri si va trebui,la un moment dat, sa vii fata in fata cu dura realitate.Nu-i asa?
                  Pacat.Pentru ca nu gandesti asa cum ar trebui.Sunt oameni si oameni.Ceea ce ii difera este modul lor de a gandi.Infatisarea nu este decat un amabalj ce conserva ganduri .Persoana adevarata este cea dinauntrul acelui ambalaj.Cand ai reusit sa patrunzi dincolo de el ai descoperit cu adevarat pe cineva. Totul in viata se bazeaza pe alegeri.Pe ceea ce-ti doresti si gandesti.Tu ai propria ta perspectiva asupra vietii,iar daca tu nu te poti autocontrola si nu poti fi asa cum vrei,atunci cine crezi ca va fi fericit in locul tau?Nimeni.Esti singurul responsabil de fericirea ta,de linistea ta sufleteasca.Esti singurul responsabil de ceea ce ti se intampla.

                 Chiar daca crezi in Dumnezeu,El nu te poate indruma pe o cale dreapta atunci cand in viata ta este intuneric,iar tu nu vezi pasii.Este alegerea ta sa te lasi influentat de cei ce se cred superiori,de vreme, de o intamplare a altcuiva, de starea celui de langa tine.Este alegerea ta daca plangi sau zambesti.Singurul lucru pe care nu il vei putea alege sau controla niciodata este iubirea.Te-ai intrebat vreodata de ce?Pentru ca iubirea este singura cale naturala prin care poti fi fericit cu adevarat.Iubirea presupune daruire.Si doar asa iti poti lumina viata,poti avea incredere in pasii pe care-i urmezi.Nu mai gandi si privi lucrurile intr-un mod negativist.Fii tu insuti, independent de ceea ce se intampla in jurul  tau.Fii tu liber si fericit,iubind totul.Nu te rezuma doar la lucrurile pe care le poti numara la degetele de la o mana.Este sentimentul tau si nu te va afecta daca il lasi sa te acapareze.Bucura-te de el.Iarta-i pe toti.Uita ce nu mai vrei sa stii sau sa-ti amintesti.Iubeste.Fii asa cum vrei sa fii si alege sa fii fericit.Viata nu ar mai avea niciun rost daca ne-am gandi zilnic la ce vrem sa facem,dar nu putem, la persoanele pe care le iubim ,dar nu le putem avea, la zilele in care ploua si nu avem ce face, la oamenii care ne-au parasit si ne-au facut rau, la cat de mult am suferit sau la lucrurile pe care le regretam.Lasa totul in urma ta si bucura-te de momentul tau.Momentul in care traiesti acum.Nimic altceva nu mai conteaza.Pentru ca ce a fost, deja nu mai exista,iar ceea ce va fi nu ne apartine,inca.Nu are rost sa ne pierdem timpul cu lucruri care nu conteaza.Gandeste-te la "Acum" si alege sa fii fericit.Totul sta in modul tau unic si optimist de a vedea lucrurile.Felul in care privesti acum va face momentele care urmeaza  sa-ti apartina intr-un mod pe care nu-l vei uita niciodata.
Te-ai intrebat vreodata ce s-ar intampla daca ai face toate lucrurile nebunesti la care ai visat fara sa te gandesti mereu la ceva ce te va da inapoi?Te-ai gandit sa faci din viata ta un roman de dragoste,o poveste de neuitat? Te-ai gandit la cate motive ai pentru a fii fericit ,in loc sa te gandesti la ce nu te face fericit?

Daca ai facut asta si stii sa-ti lasi sentimentele sa te acapareze atunci opreste-te aici.Nu te gandi la lucruri fara rost.

Cufarul

                Fiecare particica a Universului m-a invatat sa iubesc mereu mai mult,fiecare intamplare din viata mea ma invata ca trecutul nu va mai  fi niciodata aici, datorita acestui prezent care se grabeste sa ajunga din urma viitorul.

 Ce usor este sa lasi pixul sa contureze pe hartie propriile-ti ganduri,iar apoi sa visezi la o materializare brusca a acestora. Gravezi trairi de moment sau iubiri de-o viata,ca apoi, mai tarziu, sa zambesti la amintirea lor.Iti construiesti zambete pe fericirea din prezent.

Dar oare cate suflete zambesc si atunci cand ploua?Oare cate chipuri se lumineaza cand afara totul este intunecat?Inconjurati de o viata modernista ne indepartam de noi.Ne uitam sufletele in acele cufere imense ale propriei noastre persoane .Luam cheia grea si prafuita si inchidem cufarul. Il aruncam departe,in raul Indiferentei si pierdem cheia personalitatii noastre.

Fara iubire,credinta si speranta nu ne puteam deschide sufletele.Nu putem sa fim noi.Nu e de vina ceea ce se intampla,pentru ca oricum se intampla.Noi facem ca realitatea sa para intamplari dure.Pentru ca nu stim sa fim cu adevarat oameni.Cautam permanent raspunsuri la intrebari retorice,caile fericirii,chiar daca nu stim ce este aceasta,cheia succesului,o viata mai buna,sufletul-pereche,infatisarea perfecta.Si pe mine ma tachineaza intrebarea despre fericire,ma framanta sa stiu care este cheia succesului oamenilor cruzi si care poate fi deznodamantul lor,poate ca si eu caut,astept sau am gasit sufletul-pereche,insa eu am gasit,inainte de toate, cheia.Iar acum imi cunosc sufletul,ma intalnesc pe mine.

*

E cerul plin de stele,bate vantul,mirosul florilor ma imbaiaza cu o apa calda de dragoste.Totul e asa cum mi-am dorit.Ma tine  de mana si-mi spune “Te iubesc!”,apoi ma imbratiseaza cald si tandru,ma saruta pe frunte,imi ia ambele maini la pieptul lui si le tine strans.Ii spun cat de mult il ador,a devenit viata mea,impreuna suntem una si aceeasi persoana.Se apleaca,rupe o floare si-mi spune ca sunt mult mai frumoasa decat ea; mi-o pune in par.Eu ma ridic pe varfuri si-l sarut ca si cum ar fi ultma oara.Ma aseaza pe iarba rece,insa totul ia foc intr-o secunda.Atingerea lui...sarutul si imbratisarea.Alintul meu pe buzele lui,sclipirea din ochi,zambetul copilaresc,bratele calduroase,mainile puternice.Iubesc.

*

In noaptea aceea am gasit cheia pe care toti cei din jurul meu o cauta.Mi-am regasit increderea,speranta si credinta,pe care nu vreau sa cred le-am pierdut candva.Am intalnit iubirea.Doar asa pot zambi,imi pot deschide sufletul,doar ea ma ajuta sa vorbesc atunci cand ceilalti imi spulbera cuvintele,sa merg atunci cand ceilalti imi pun piedici,sa visez atunci cand ceilalti ma hranesc cu iluzii.Doar prin daruire am reusit sa ma descopar.

Am deschis cufarul,de care pana acum nu eram constienta.Ce este ascuns acolo am timp sa descopar.Am atat de multi ani in fata.

Oricat de mult praf ar pune cei din jur pe cufarul tau,nu-l uita si gaseste cheia pentru a-l putea deschide.Te vei simti liber,oricat de constrans ai fi de legile lumesti.Nu trebuie decat sa strangi cu putere de mana persoana de langa tine si sa-i spui sincer ca o iubesti.Saruta-l si zambeste-i.Si tu vei fi liber.Cheia este la tine.
O ti de mana!

"Romanta raspunsului mut" - I.Minulescu

Ce văd!...
E-adevărat?...
Tu eşti?...
Cum?...
N-ai murit?...
Tot mai trăieşti?...
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?...

Hai!... Spune-mi...
Spune-mi tot ce ştii...
Să-mi spui chiar şi minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui -
Nici celor morţi,
Nici celor vii ...

Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ţi-am pierdut?...
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
Şi-a reuşit să-ţi pună inima la loc?...
Şi care-anume sfânt din calendar
Te-a sfătuit să te-ntâlneşti cu mine iar?...

De ce zâmbeşti?
E-adevărat?...
Te-ai răzgândit?...
Ne-am împăcat?...
Iar ne iubim?...
Sau, poate, şi-azi ne regăsim
Aceiaşi vechi duşmani?...
Dar tu mai ştii după câţi ani?...

Eu te-am iertat de mult!...
Dar tu?...
Răspunde-mi "Da"...
Răspunde-mi "Nu" -
Totuna mi-e!...
Ştii tu de ce -
La tine "Nu" şi "Da" nu sunt
Decât aceleaşi vorbe-n vânt!...

De ce te temi?...
De ce-ţi ascunzi
În palme ochii tăi rotunzi?...
De ce-ţi aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tăi de porţelan
Şi inima de Caliban?...

Răspunde-mi!...
Vreau să ştiu şi eu,
De ce-ai venit?...
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decât
Să-mi torni, ca şi-n trecut, pe gât
Un păhărel de coniac,
Ca eu să tac,
Iar tu să ţipi
Şi să dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!...

Ce zici?
Aşa e c-am ghicit
De ce-ai venit?...
De ce te-ncrunţi şi nu-mi răspunzi?...
Ce nou secret îmi mai ascunzi?...
De ce scrâşneşti din dinţi
Şi taci?...
Hai!... Spune-mi, ce-ai de gând să faci?
Deschide-ţi gura - mii de draci! -
Şi lasă-mă să-ţi mai sărut...
Nu gura...
Ci răspunsul mut!...

Pasiune si prietenie

           “Să te îndepărtezi de pasiune sau să i te abandonezi orbeşte, care dintre aceste două atitudini e cea mai puţin distructivă?”(Paulo Coelho)

Ce inseamna iubirea adevarata?Sa te imbeti cu dragostea lui,sa il lasi sa iti fumeze toata energia, sa va drogati zilnic cu o iubire patimasa , sa dati foc cearsafului, sa lasati umbre sa se iubeasca nebuneste pe pereti si sa va scaldati in soapte romantice?Sa fii prizonierul unei pasiuni ce nici nu vrei sa se termine vreodata?Hm...In mod cert atunci cand ai parte de o iubire atat de intensa ,atat de devoratoare de trpuri....cazi prada unui sentiment de dependenta,esti dependent de tot ceea ce ai descoperit tu ca inseamna sa iubesti.Dar asta este totul? Sa nu mai conteze nimic altceva decat acele clipe haotice care te fac sa-ti pierzi controlul intr-un mod atat de placut? Aceste momente nu sunt vesnice.

          

            Avem nevoie de cuvinte si de fapte pe masura.Avem nevoie de incredere, intelegere si respect.Avem nevoie sa fim apreciate.Avem nevoie de o imbratisare calda,prieteneasca.Avem nevoie de saruturi pe obraz.Avem nevoie de cadouri si de zile frumoase.Avem nevoie de cineva care sa fie mereu acolo langa noi, sa ne apere ,sa ne protejeze de cei care vor sa ne faca rau,sa ne stranga tare in brate atunci cand plangem si nu sa ne intoarca spatele.Avem nevoie de un prieten bun si de un iubit,de un tata si de un frate.De o singura persoana care sa fie totul pentru noi,caruia sa fim pregatiti oricand sa-i daruim intreg restul vietii noastre.Avem nevoie de iubire adevarata.

            Am observat ca multe fete vor o astfel de iubire.Idealistica. O iubire simpla.Bazata pe puritatea dintre doua suflete care se iubesc.Este superb intr-adevar! Este superb atunci cand nu sti sau poate nu ai intalnit inca pe cineva care sa te faca sa simti ce iubesti! Unele renunta la o iubire de poveste pentru ca sangele lor a capatat gustul pacatului si se lasa acaparate de acesta.Altele renunta la pasiune,sustinand ca e distructiva sau neortodoxa.Insa o iubire adevarata presupune TOT! O iubire adevarata vine o singura data in viata si trebuie sa stii sa o pastrezi si sa stii sa transformi acest unic drum pe care l-ai ales intr-un un carusel.Intr-un sport extrem.Intr-o adevarata aventura.Daca ai senzatia ca abatandu-te de la drumul tau si incalcandu-ti principiile, devenind alinarea tuturor,iti vei gasi o alta fericire,mai frumoasa nu vei gasi decat suferinta.Fa din drumul tau o poveste incredibila despre viata.Stai langa el mereu daca el a fost cel pe care l-ai lasat sa te iubeasca asa cum numai in filme vezi.

             Iubirea ideala inseamna sa ai parte de persoana de care ai nevoie ,sa te inteleaga si sa te iubeasca asa cum iti doresti.Si sa aveti parte impreuna de cele mai frumoase clipe de dragoste. Iubirea adevarata inseamna pasiune si prietenie.Trup si suflet.

            Si noi avem nevoie de o iubire ideala asa cum intreaga natura,intreaga Creatie iubeste si se completeaza.Asa cum Ziua si Noaptea,chiar de’ se vad rar, se contopesc la fiecare apus si la fiecare rasarit.Asa cum Ziua iubeste Noaptea cand rasare soarele si si-o ascunde inauntrurile ei ,iar Noaptea iubeste Ziua atunci cand soarele apune,iar aceasta din urma se lasa acaparata de umbrele intunecoase.Se iubesc reciproc.Asa cum valurile marii iubesc nisipul si, desi nu se intalnesc decat foarte putin,se contopesc atunci cand marea atinge linia calda a tarmului, iar acesta se lasa mangaiat de mare.Si se iubesc sub forma miscarilor unduitoare ale valurilor.Iar nisipul este mereu acolo pentru ca marea sa-l poata iubi.Se iubesc reciproc.Asa cum Copacii au frunzele lor pe care le iubesc,le asculta povestile,le lasa sa plece si le asteapta mereu.Iar frunzele se intorc mereu pe ramurile acelorasi copaci.Se iubesc reciproc.

             Iubirea adevarata inseamna reciprocitate,devotament,pasiune.

             Hai sa ne iubim asa cum Dumnezeu ne-a invatat si asa cum trupurile noastre cer si stiu.Sa avem grija de placerile care ne guverneaza trupurile si de sufletul care conduce mai sus decat acestea.Sa lasam doua trupuri sa ramana unul singur pe vecie,sa lasam doua suflete sa se iubeasca pana atunci cand nu mai este loc de altcineva.Sa iubim cu tot ce avem.Sincer si cu pasiune.Cu trupul si sufletul.Toata viata.

Un singur Soare,mai multe Vise.

      Cu totii avem vise,cu totii ne trezim in fiecare dimineata si ne uitam pe geam si iubim soarele si zambim sau nu si ne aducem aminte cu ce ganduri ne-am culcat sau nu.Fiecare are propriile-i dorinte ascunse pe care le marturiseste sau nu,pentru care munceste sau pe care le uita intr-un cufar cu idealuri pe care nu-l va mai deschide in veci.Le abandoneaza acolo uitand-si scopul in viata.Motivul pentru care traiesc si pentru care fac eforturi sau compromisuri.Poate ca multi nici nu au vise.Poate ca-i bucura doar faptul ca se trezesc in fiecare dimineata si au ce manca si un acoperis deasupra capului.Dar sunt doar  minciuni.Asta inseamna sa apreciezi ce ai si sa fii multumit de viata ta.Nicidecum ca nu poti avea vise.Le este doar prea frica sa le aiba sau se tem ca cer prea mult si ca pot deveni prea pretentiosi sau “vesnic nemultumiti” cu ceea ce primesc.Dar nu este asa.Cu toti avem vise.Toti ne gandim la ceva realizabil sau nu .Ceva ce am vrea sa avem,sa fim,sa facem,sa realizam in viata noastra.Poate ceva ce vrem sa aflam.Sau sa iubim.Sau pur si simplu sa vizitam.Nu conteaza.Conteaza doar ca avem vise si ,astfel,motive pentru care zambim sau ne traim viata atat de intens.
Cineva imi spunea acum cativa ani in urma :“Cuvintele sunt soapte dintr-o lume a viselor care ne dau sperante...”.Materializarea visului,dandu-i forma unui cuvant este primul pas catre realizare.Doar asa te poate auzi cineva.Doar asa, lasandu-le sa zboare din sufletul tau, ele pot ajunge departe.Odata ce au ajuns acolo unde trebuie te asteapta pe tine sa vii.Iar tu nu trebuie sa le uiti niciodata.Trebuie sa stii mereu pentru ce zambesti in fiecare dimineata cand te uiti la soare.Pentru ca el iti aduce aminte ca ai un vis.Sau nenumarate.

“Imi doresc copii.
Imi doresc sa fiu absolventa facultatii pe care vreau sa o urmez.
Imi doresc sa ajung scriitoare.
Imi doresc sa am o revista sau un ziar al meu.
Imi doresc sa infiintez un orfelinat.
Imi doresc sa vad Taj Mahalul,Asia si Africa.
Imi doresc sa locuiesc in Timisoara pentru cateva luni.
Imi doresc sa cunosc oameni inteligenti care sa-mi schimbe in mod pozitiv viata si modul de gandire.
Imi doresc sa fiu independenta financiar si sa nu intretin pe nimeni.
Imi doresc sa ajung sa lucrez la o firma de publicitate,la o editura de carti si in regie.
Imi doresc sa am posibilitatea sa-mi construiesc singura o casa si sa imi cumpar ce masina vreau.
Imi doresc sa am posibilitatea financiara sa imi ajut parintii sa-si poata realiza visele.
Imi doresc sa-mi deschid un magazin.
Imi doresc sa stiu sa gatesc orice.
Imi doresc sa vad toate speciile de animale.
Imi doresc sa fac cel putin un sport extrem.
Imi doresc sa am un tatuaj care sa reprezinte tot ceea ce sunt eu.”

Mi-as dori sa-mi doresc mai putine lucruri pentru ca uneori am senzatia ca vreau prea mult si mi-e teama ca nu as putea sa le realizez.Insa sunt motivele mele pentru care zambesc atunci cand ma uit la soare.Pentru ca stiu ca oricat de rau mi-ar fi acum,intr-o zi imi voi putea indeplini un vis si voi fi fericita.

Ganduri feminine

Purta o palarie alba.Din panza. Esarfa rosie ii dansa la gatul subtire, condusa de miscarile unduitoare,agile ale vantului.Rochia fara umeri,dintr-un material usor,alba,lunga pana la glezne modela o domnisoara cu un iz aparte.Oferea senzatia ca ea detine formele dragostei,forma principiului si a puritatii,prin insasi liniile corpului ei,vesmintelor ce o acopereau cu o atata gratie.Picioarele goale pe nisipul fierbinte o faceau sa tremure de iubire,s-ar fi scufundat in nisip si s-ar fi jucat cu marea.Avea parul foarte lung si drept...
Visa,se hlizea cand isi amintea o intamplare hilara,gandea cu glas tare atunci cand isi aducea aminte ca au fost momente cand a gresit si a luat decizii pripite,se gandea la copilaria ei si devenea nostalgica,ii era dor,poate prea dor, se gandea de cate ori a fost naiva,de cate ori a plans pentru lucruri de nimic,la cate hotarari in graba a facut, la cum gandea atunci si la cat de mult s-a schimbat acum,la persoana pe care acea oglinda agatata in cuiul din holul principal i-o infatiseaza mereu si la care nu s-a gandit ca va putea ajunge vreodata.

Apoi s-a gandit la momentul cand s-a indragostit pentru prima data,la prima dezamagire,la iubirile platonice,la primul si unicul barbat din viata ei...

"Hahaha...ce-mi mai placeau povestile! Imi placea sa-i ascult pe cei mari,cand eu eram doar un copil.Imi placea sa aud pe cineva ca vorbeste mult,imi placea sa stiu despre ce vorbesc oamenii cand se intalnesc,imi placea sa descopar lucruri,sa intreb si sa primesc raspunsuri care sa ma lamureasca.Imi placea sa stiu totul.Preferam sa stau si sa ascult fara sa zic nimic in loc sa fug afara si sa ma joc asa cum faceau toti copiii.Nu conta prea mult despre ce vorbeau.Putea sa fie politica,economie,istorie,geografie,litertura,filme,copii,batrani,anotimpuri,vreme,mancare, evenimente mondene,barfe,diete sau meciuri de fotbal.Mai tarziu, mi-a placut mult sa vorbesc eu si sa fiu ascultata,apoi sa aflu opinii.Aveam atat de multe de spus.Sufletul meu vroia sa tipe,sa auda toata lumea - si cei pe care ii cunosc,dar si cei cu care nu am vorbit niciodata - ceea ce am de spus,ceea ce simt,ceea ce constat sau invat din greseli.Vroiam sa stie si ei ,nu doar eu.Atunci am scris pentru prima data.Era un caiet caruia ii facusem o coperta alba cu trandafiri roz.Avea niste versuri de dragoste inscriptionate pe ea,dar nu-mi mai amintesc foarte bine ce spuneau.Acolo am scris ganduri de care imi este rusine, uneori, acum.Pentru ca eram prea naiva.Iubeam prosteste.Si nu cunoasteam adevarul despre nimic.Visam sa intalnesc un baiat,dar nu stiam ce inseamna iubirea,nu aveam nimic in cap despre ce ar putea fi si nici nu ma gandeam ca ar trebui sa stiu....eu vroiam sa iubesc pe cineva.Si eram inca mica.Si asa am crescut.Cu gandul la un baiat pe care nu-l cunosteam si pe care il vedeam din cand in cand.A tinut 3 ani.Atunci m-am indragostit serios si am avut primul meu prieten.Imi amintesc decat ca pluteam intr-un balon destinat sa transmita mai departe un singur mesaj.Acela ca eram prea naiva.Unul dintre prietenii mei din "copilarie" mi-a spus ca nu ma mai vrea.Se plictisise.Dar am crescut.Si am devenit ,pe langa frumoasa, si interesanta.Barbatii ma priveau cu un interes straniu si ma simteam dorita.Asa a venit si prima dezamagire.Dar nu a condus decat la o maturizare brusca.Si chiar daca imi cream impresia ca de fiecare data ma indragosteam si mai puternic,inca de cand eram la o varsta frageda, am cunoscut barbatul vietii mele.Cel care avea sa ma invete ce este dragostea.Si care chiar m-a invatat.Este singurul care ma cunoaste cu adevarat din toate punctele de vedere.Este mai mult decat puteam sa cer.Este barbatul care stie sa ma iubeasca. Doamne!!Cat imi placea sa visez.Imi doream sa devin scriitoare. Vroiam sa am o poveste numai a mea.Scrisa de mine.Cu personaje,destine,pasiune,suferinta,cu intrigi si deznodamanturi intoarse pe dos,rasturnari de     situatie,umor,ura,gelozie,avutie,copii,batrani,adolescenti,sex,pamant,saracie,credinta.Vroiam sa invat pe toata lumea ceea ce am invatat eu.Vroiam sa stie toti cat de mult pot iubi."

Se invaluia toata intr-o reverie totala,intr-un abandon pacatos, intr-un vis ce nu se mai termina.

Este o romantica incurabila,o pacatoasa fara regrete, o femeie pasionala,un vis nebun, o prezenta creatoare de dependente innebunitoare, un suflet atat de cald si intelegator, o iubitoare de cuvinte,o avalansa de sentimente.Si inca foarte tanara...

El si Ea

EL - Tu esti langa mine mereu atunci cand te strig si-ti spun ca mi-e greu,ca mi-e prea dor...suntem impreuna pe orice anotimp,pe fundalul oricarui eveniment politic sau financiar,orice ar fi.
Imi spui in fiecare noapte "Noapte buna!" si in fiecare dimineata "Buna dimineata!".
Doar tu ma alinti, ma imbratisezi si stai langa mine pana adorm.
Doar tu sti sa ma feresti de rau si sa ma inveti sa fiu inger.
Doar tu tipi la mine si-mi spui ca nu vrei sa ma mai vezi, iar apoi,vii langa mine si ma strangi in brate,dandu-mi senzatia ca vrei sa-mi tai rasuflarea.
La tine vin mereu pentru ca tu sti sa ma asculti, sa ma intelegi si imi esti alaturi.
Doar langa tine simt ca pot sa fiu "eu".
Cu tine pot sa rad,cu tine pot sa plang.
Doar pe tine te visez  in fiecare noapte,te am in gand in fiecare zi.
Tu esti cea pentru care as renunta la tot si mi-as da viata pentru tine.

EA- Eu voi fi langa tine mereu,orice ar fi!Voi fi tot ceea ce vei vrea tu sa fiu.

Motto-droguri

“Drogurile constituie o problema ingrozitoare, a carei seriozitate devine cu fiecare zi mai vizibila. Exista milioane de oameni care recurg la droguri in toata lumea, abuzand de felurite substante ilegale. Problemele produse de abuzul de droguri si de traficul ilegal sunt printre cele mai grave probleme cu care se confrunta lumea de astazi, amenintand generatiile viitoare si, in acest fel, viitorul vietii...!”

Rainer Schmidt-Nathen

Presedintele Conferintei Organizatiei Natiunilor Unite - impotriva drogurilor (Budapesta 1998)

17

17 ani.varsta confuziei.varsta la care descoperi ce e dragostea,insa sexul inca este subiect tabu,suferi si ai relatii de durata.varsta la care te certi cu ai tai si realizezi ca ei reprezinta,de fapt, tot ce ai tu mai de pret in viata.varsta la care cei pe care ii consideri prieteni te ajuta,iti fac rau si iei decizii pripite, iti pare rau pentru ca au motivele lor,iar tu ai gandit gresit, te tradeaza si te fac fericit.varsta la care iubitul tau e singurul care se poate juca cu starile tale si te poate duce de la extaz la depresie,te poate face sa tipi de emotie sau sa te ineci in lacrimi.varsta la care prietena ta cea mai buna este alaturi de tine si iti spune sincer ce sa faci si te vrea fericita.varsta la care incepi sa-i intelegi pe cei din jurul tau.varsta in care apar tentatiile si dorinta.varsta la care iti formezi principiile in viata si iti formezi un mod de a gandi.varsta cand esti cel mai fericit si cel mai trist,cand ai cele mai frumoase visuri sau cele mai crunte cosmaruri,cand constati cu uimire ca  ti se poate intampla orice, ca felul in care actionezi,in care te comporti cu ceilalti,in care gandesti  iti influenteaza pozitiv sau negativ destinul.

Astazi visezi sa cuceresti Everestul,iar maine iti dai seama ca esti un fricos si ca nu o vei putea face niciodata.
Astazi iti doresti sa castigi Campionatul de fotbal,dar maine te gandesti ca esti fata si nu este deloc feminin sau ca esti baiat si conceput sa stai la un birou, in fata calculatorului.
Astazi mananci cartofi prajiti cu pulpa de pui,insa maine vei lua decizia de a deveni vegetarian si vei manca mai sanatos.

Ai 17 ani si incepi sa devii "cineva".Esti TU asa cum simti ca trebuie sa fii si nu cum te-ar vedea ceilalti!
Bucura-te cum poti tu mai mult de fiecare clipa,iubeste asa cum nu o sa o mai faci vreodata,savureaza persoana de langa tine si sufoc-o/sufoca-l cu iubire,razi zgomotos si plangi cu suspine,iarta-i pe cei care te ranesc si intelege-i pe cei care nu iti dau nicio explicatie,lupta pentru ceea ce iti doresti si munceste din greu sa ajungi acolo unde visezi,uita-te la toate filmele pe care vrei sa le vezi, alearga cat te tin picioarele,plimba-te pe soare,ploaie si ninsoare pana nu mai poti, fa tot ceea ce nu o sa mai poti face peste ani! Ce ti se intampla s-a intamplat tuturor si este unic pentru fiecare in parte.Trebuie sa stii cum sa faci momente unice sa fie intr-adevar UNICE!

"Singurul lucru care conteaza"-Lucian Avramescu

Femeia este singurul lucru care conteaza

si afirm asta stiind ca destui

vor stramba din nas...

pielea ei stie toate limbile fericirii universale,

lipit de ea, ca de tarana,

inteleg constelatiile, raiul si iadul,

bucuria si nefericirea;

mersul pe jos prin mine insumi

imi face din ce in ce mai bine

pentru a nu mai vorbi

de arhitectura sinelui sau

care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-

San Piedro, Domul din Milano...

femeia este singurul lucru care conteaza

cu trupul ei in brate

poti traversa un ocean

chiar daca nu stii sa inoti

decat in apele ochilor ei

fara femeie

limuzina noastra este o caruta hodorogita

contul la banca scade chiar daca este in crestere

prietenii sunt

plini de pojarul tradarii,

in vinul scump misca mormolocii

o ai

iti canta privighetoarea in cosul pieptului

te imbraci in haine de puscarie fericit

cum ai pleca la nunta,

faci monetarul stelelor pe cer

ca un nabab universal

chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:

te calca trenul

si o soapta daca ti-a ramas intreaga

parcurgi literele numelui ei

gata sa urzesti planuri de viitor

cand de aproape te pandeste o morga de lux

femeia, domnilor, este singurul lucru

care nu poate fi inlocuit decat de sinele sau

pielea ei stie toate graiurile

fericiri universale,

cecul iluziilor

este valuta ei

prin care noi invingem crizele mondiale

iata de ce cred ca

stiinta ei

de-a ne face fericiti sau nefericiti

ii da dreptul la titlul de

doctor honoris cauza

al complicatei noastre algebre sufletesti

femeia domnilor- pentru a nu va plictisi-

femeia cu pielea ei

care ne invata alfabetul orbilor,

cu mereu intoarsele cesti ale sanilor

in care noi nu ghicim niciodata, nimic,

femeia

cu toata argintaria surasului sau

cu goliciunea ei care umple universul

este singurul lucru care conteaza

domnilor!

Fragment

Cat de multe lucruri se pot intampla azi,cat de mult ne putem plictisi maine.Descoperim ca persoanele de langa noi ne iubesc cu adevarat sau ca ar face orice sa ne raneasca.Avem senzatia ca nimic nu se mai poate intampla din ceea ce ne-ar strica fericirea  si atunci suntem cel mai tristi.Cand ne-am convins pe noi insine si pe cei din jurul nostru ca este bine ceea ce facem,atunci ni se arata ca am luptat in zadar,pentru ca nu era bine.Cand vrei sa renunti la omul pe care il iubesti si care te iubeste,atunci sigur se va intampla ceva si te razgandesti.Cand crezi ca sti totul despre tot cineva sau ceva iti va demonstra curand ca nu sti nimic.Cand doresti sa ti se indeplineasca un vis nu ti se va indeplini daca nu este momentul sau daca nu esti tu protagonista din vis.Daca doua persoane sunt rau certate ,daca ceva rau se va intampla cu una dintre ele,atunci sigur se vor impaca.Chiar si atunci cand iti iei pantaloni scurti pentru ca afara te copleseste caldura,s-ar putea sa fie furtuna mai tarziu.
Toate se inatampla cu un motiv anume pentru ca exista un Dumnezeu care are grija de toate.Nu te mai enerva atunci cand nu este cazul si ce e cel mai important nu te consuma degeaba pentru ca nimic nu merita cu adevarat,atata timp cat toate trec si nu vor fi decat amintiri candva.Toate se intampla ca noi sa intelegem ceva,sa ramanem cu anumite sentimente,sa ne dam seama cine sunt oamenii din jurul nostru.Regrete au cei care nu au inteles nimic din viata lor.

Viitor Virtual

Nu pot sa cred cat de mult a luat amploare tehnologia moderna!!E de necrezut.Oare se gandea macar unul din miliardele de locuitori ai Terrei acum ,sa zicem, 30 de ani ca noi vom fi dependenti de aceasta modernizare accentuata? Nu prea cred.Atunci erau toti mult prea focusati pe munca, ingrijirea naturii, cultivarea pamantului,cresterea animalelor, idealizarea iubirilor ortodoxe,nepacatoase.Acum,daca aduci aminte de lucrurile astea unui tip/tipe in jur de 19 ani o sa iti rada in nas si o sa te exileze probabil pe o alta planeta.Am zis 19 ani pentru ca atunci,consider eu, ca un individ este destul de matur sa poate face ceva cu viata lui in domeniul profesional.Pana la varsta asta totul este subjugat de stadiul de “visare”.
Poate ca nu recunoastem (si nici nu avem libertatea morala sa o facem) ,insa “pe vremuri” oamenii aratau altfel, mai sanatos, se comportau diferit,aveau un sistem de valori ce nu se va compara niciodata cu al nostru.Acum tot ceea ce conteaza este sa fi avut norocul de a te naste intr-o familie bazata in orasul din care provi sau ,de ce nu, in intreaga tara.
Dar ca sa nu ma abat de la subiect , vorbeam de aceasta tehnologie care ne hraneste cu dependenta si nu arata niciun strop de zgarcenie. Cei trecuti de 50 de ani pot pune capul pe perna linistiti,ei au scapat de ceea ce ne asteapta, pentru ca s-au nascut intr-un timp despre care vorbeam in paragraful anterior.Insa, « viitorul tarii», tinerii care s-au nascut in fata TV-ului,acestia sunt dependenti acum si de calculator.Simptomele dependentei sunt mai acute atunci cand individul opteaza pentru un laptop. Atunci cu siguranta il va transforma intr-o a doua viata “portabila”.
Nici nu vom avea capacitatea sa ne dam seama, macar, cand va trece timpul si vom realiza cu stupoare ca am uitat sa fim oameni.Ne transformam atat de repede in niste fiinte carora nu stim nici macar sa le dam un nume.Dar nu prea avem incotro.Ne gasim prieteni online, vizitam ce colt din lumea asta dorim tot online, avem amintiri pastrate in foldere,poze digitale,ne descarcam framantarile in Microsoft Word,ne gasim job-uri online,unele nici nu ne solicita prezenta,trebuie doar sa accesam site-uri sa trimitem ce avem nevoie, sa ne facem treaba corect si asa primim bani, ne cumparam chiar si haine online.Nu peste mult timp vom cumpara si mancare online,probabil se va construi un program care ne va arata fiecare anotimp pe desktop,ca si cum am fi in luna ianuarie iar pe ecran va ninge,iar in caz de toamna, probabil vom avea pe bara de Start frunze si tot asa.Nu va mai fi nevoie sa iesim din casa si sa ne chinuim cu frigul sau caldura.

Nu sunt sau poate nu vreau sa fiu atat de pesimista,insa este o realitate.Cu siguranta nimeni nu isi da seama de ceea ce se intampla,nici macar nu se gandeste,dar este adevarat.Ne-am creat o lume din care nu vom iesi niciodata pentru ca suntem prea dependenti de ea. Lumea tehnologiei.O lume care ne fereste atat de mult de adevar.Ne face sa fim introvertiti, ne ingusteaza gandirea si ne arunca intr-un labirint al lucrurilor automate.Am ajuns la un nivel in care nu mai putem gandi dincolo de aceasta lume,dincolo de cladiri inalte,culori stridente, masinarii sofisticate,material,vorbe superficiale.
Pentru ca nu se intampla nimic in lumea in care traim,ci in cea pe care ne-o cream intr-o camera,pe un scaun, in fata computer-ului,inauntrul lui,in mintea noastra.Cand ne vom da seama ca toate nu sunt decat minciuni oare ne vom da seama si catre ce ne indreptam?
Catre un viitor virtual...

"Oricum"

Maica Tereza

"Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti...
Iartă-i, oricum.
Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse...
Fii bun, oricum.
Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi...
Caută succesul, oricum.
Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela...
Fii cinstit şi sincer, oricum.
Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma intr-o zi...
Construieşte, oricum.
Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi...
Fii fericit, oricum.
Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine...
Fă bine, oricum.
Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de-ajuns...
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.
La urma urmei, este între tine şi Dumnezeu...
N-a fost niciodata între tine şi ei, oricum."

Iubire

Iatã ce afirmã poetul musulman Rumi în legãturã cu dobândirea mãiestriei în arta iubirii:

"Într-adevãr, niciodatã cel care iubeste nu cautã sã fie cãutat de cel iubit.
Când strãfulgerarea iubirii a atins inima aceasta, sã stii cã existã iubire si în inima aceea.
Când iubirea lui Dumnezeu creste în inima ta, fii sigur cã si Dumnezeu te iubeste pe tine.
Nici un sunet de aplauze nu se poate face auzit de la o singurã mânã, fãrã cealaltã mânã.
Întelepciunea Divinã este destinul, si El este cel care a hotãrât sã ne iubim unul pe celãlalt.
Cãci asa este dat sã fie în lumea aceasta: fiecare parte a lumii sã-si aibã perechea sa.
În ochii înteleptului, Cerul este bãrbatul, iar Pãmântul, femeia:
Pãmântul are grijã sã facã sã creascã tot ce lasã Cerul sã cadã.
Când Pãmântului îi lipseste cãldura, Cerul i-o trimite; când îsi pierde prospetimea si umezeala, Cerul i le redã.
Cerul stã tot timpul de veghe ca un bãrbat ce-i poartã de grijã nevestei sale.
Iar Pãmântul se ocupã mereu de cele ale casei: naste si hrãneste tot ceea ce poartã.
Priveste Pãmântul si Cerul ca având inteligentã, cãci fac ceea ca fac fiintele inteligente.
Dacã ei doi nu ar avea plãcere unul de celãlalt, de ce ar sta îmbrãtisati ca indrãgostitii?
Fãrã Pãmânt cum ar putea înflori florile si pomii?
Si ce ar mai produce atunci apa si cãldura Cerului?
Asa cum Dumnezeu a pus dorinta în bãrbat si în femeie pentru ca lumea sã fie perpetuatã prin unirea lor,
Asa a implantat EL în fiecare parte a existentei, nãzuinta cãtre o altã parte.
Ziua si Noaptea sunt dusmani pe fatã si totusi servesc amândouã aceluiasi scop,
Fiecare iubindu-l pe celãlalt ca sã-si poatã face impreunã lucrarea ce o au de fãcut amândoi,
Fãrã Noapte, natura omului nu ar câstiga nimic, si astfel nu ar avea nimic de cheltuit Ziua."

Deschide ochii!

    

   Gândeşte-te măcar o clipă la tine , la viaţa ta, la acel suflet dinăuntrul tău ce ţi-a fost dăruit din iubire şi care nu are nicio vină! De ce te închizi în tine ca într-un mic cocon ,unde crezi tu că-ţi va fi mai bine? Ai vreo explicaţie?Există? Hm..Nu cred. Deci…nici fără un motiv clar de a înainta nu vrei să renunţi? Gandeşte-te bine! Iubeşte-te mai mult pentru că meriţi! Sufletul tău are nevoie de iubirea ta!

“Poţi să câştigi sau să rămâi învins,

Viaţa e o lupta, nu te rătăci

Fii tu insuţi şi toţi te vor iubi!”

               Evitarea unor probleme prin crearea altora nu este, fireşte, o scuză, însă tot mai mulţi adoptă soluţia cea mai uşoară. Cei mai mulţi care nu au un echilibru mental stabil,încredere de sine sau cei care sunt slabi. Pentru că doar un suflet slab nu poate face faţă adversităţilor destinului peste care toţi suntem nevoiţi să trecem.În jurul meu vad adesea chipuri grăbite,chipuri triste,pierdute in agitaţia unei zile cotidiene, lacrimi,suferinţă.Întreb “De ce?” ,însă vreau sa amân răspunsul. Nu vreau să cred ca tot ce  se înfăţişează ochiului meu este adevărat: ca toţi îşi pierd din grandoarea sentimentelor, adopta un sistem de valori ce descreşte cu fiecare zi în parte.Tot mai mulţi se consideră pe ei inşişi inferiori celorlalţi,astfel această senzaţie conduce spre drumul cel mai greşit. Mulţi indivizi,printre care şi tu,copiază vieţile altora, se acomodează unei mode fără a avea habar că le poate afecta propriul caracter , doar pentru a capta atenţia celor din jur. Personalitatea îţi este  opturată în totalitate de ceea ce reuşesc să dobândească ceilalţi prin prisma caracterului tău propriu, astfel ajungi să te transformi in ceea ce vor alţii şi nu în ceea ce reprezintă de fapt persoana ta. Treptat, ajungi o fiinţă umană într-un corp de papuşă ce se lasă ghidată de cei mai influenţi decât ea.

             Astăzi termenul de “puternic” nu egalează un individ brav,curajos , ci  cuprinde calităţile unui om de a şti să se impună prin orice mod şi cu orice preţ. Condiţiile ,fireşte, sunt puerile şi superficiale. Prima ar fi simbolul avuţiei,astfel banul devine axul in jurul căruia se crează problemele majorităţii, într-o lume dominată de valori materiale.

             Toate aceste probleme generate, mai mult sau mai puţin, de alţii sau de propriul ego influenţează cauze dezastroase.Tinerii îşi caută un refugiu care să substituie umărul primitor sau mâna caldă ce se află langă ei pentru a le oferi ajutor atunci când au nevoie. Nu înţeleg sau nu vor să inţeleagă că nu sunt singuri şi că pe lume există persoane care le sunt alături şi pentru care au motiv să zâmbească, au motiv să iubească şi să lase deoparte dependenţa de pastile,fum, dependenţa de teamă în raport direct proporţional cu euforia începutului. Euforia unui regat interzis, situat pe tărâmul naivităţii.Astăzi eşti trist ,mâine fericit, toate se intamplă tuturor,nu numai ţie! Trebuie doar să ai un strop de curaj pentru a te elibera de tot ce îţi domină sufletul. Atunci cand vei fi deschis lumii şi vei avea capacitatea de a fi deschis cu tine insuţi, de a vorbi liber, de a iubi tot ce-i pământesc, atunci vei simţi cu adevarat ca eşti liber. Liber de vicii. Pentru că, oricât de frumos sau interesant ar suna în mintea ta faptul că eşti mai liber ,mai rebel daca faci anumite lucruri, te laşi,de fapt, pierdut între cei patru pereţi ai celulei din închisoarea Conştiinţei. Pentru că dependenţa îţi limitează de fapt libertatea. Te inchide în tine însuţi, reuşind să te convingă de iluzia euforiei unei clipe ,unei senzaţii pe care ţi-o creezi, dar care este pe celălalt mal al râului, acolo unde se află realitatea. 

           Încă mai crezi că doar nişte vicii sunt tot ceea ce poate însemna un ajutor? Impresia ta este înşelătoare. Nu ai nevoie decat de un gram de curaj. Curajul pentru a înfrunta tot ce-ţi este pus in faţă, curajul de a te îndepărta de cei care-ţi fac rău, de a te îndepărta de acea curiozitate ce provine din absurd, curajul de a fi tu însuţi. Nu este greu. Tu ştii că , în general, lucrurile ce par grele sunt ,în realitate, mult mai facile. Şi tu poţi reuşi! Arată că eşti puternic întorcând spatele chipurilor ce te-au determinat să ajungi aici. Arată că eşti puternic în faţa jumătăţii negative a “eu”-lui tău ce-ţi spune “Păşeşte înainte! Nimic nu-ţi poate face rău!” . Nu este aşa, iar acum ştii asta.Arată că eşti puternic piedicilor pe care destinul ţi le aduce în întâmpinare împreună cu fiecare dimineaţă.

         Lasă deoparte tot ce-ţi face rău! Lasă deoparte răul! Fii convins că poţi reuşi. Mulţi au reuşit. Iar tu eşti doar un pământean printre pământeni. Şi tu vei reuşi.Toţi sunt aici pentru tine, “Străinule de lume”! Vino şi tu printre noi! Vei zâmbi din nou. Vei cunoaşte iubirea. Vei fi  aşa cum eşti nu aşa cum aleg ceilalţi,indirect sau nu.Dependenţa îşi va găsi ecoul în amintiri.

         Ai nevoie doar de un strop de curaj pentru a-ţi reda libertatea!

Inceput funny

•Fetele sunt ca telefoanele celulare. Ne place sa fim ţinute, să ni se vorbeasă, dar, dacă apăsaţi butonul greşit, veţi fi deconectaţi.
•Să zbori este să încerci să te izbeşti de pământ şi să ratezi. – Douglas Adams
•Munca nu a omorât niciodată pe nimeni, dar de ce să rişti?
•Ideile bune nu stau in mintea unora pentru mult timp pentru ca nu le place singuratatea.
•Un coleg de serviciu a castigat o excursie in China. Acum e acolo si incearca sa castige o excursie inapoi. – Jerry Dennis
•Inteligenta ma urmareste,…dar eu sunt mai rapid. –
•Fugi de tentatii…dar incet, sa te poata ajunge.
•De ce sa bei si sa conduci, cand poti sa fumezi si si zbori?
•Prostul rade de trei ori: o data cand rad ceilalti, o data cand intelege gluma si inca o data, cand isi da seama ca rasese fara sa inteleaga
•Exista doua cuvinte care iti deschid multe usi: trage si impinge.
•Nu este important sa castigi… este important sa-l faci pe celalalt sa piarda.
•Este bine sa lasi bautura…insa rau este sa uiti unde ai lasat-o.
•Orice lucru bun in viata e ilegal, imoral sau ingrasa.
•Daca painea prajita cade mereu pe partea unsa cu unt si pisicile mereu aterizeaza in picioare, ce se intampla daca pui o felie unsa cu unt pe spatele unei pisici si o scapi? Steven Wright