Mi se intampla,uneori, sa vreau sa te uit,sa mi te sterg din memorie,sa nu mai stiu vreodata ca ai existat in viata mea.Sa nu mai stiu cum e sa te iubesc.Uneori,lacrimile care ating astfaltul rece tipa la mine.Nu mai vor sa ma atinga pe obraz,nu mai vor sa faca parte din trupul meu.Din corpul meu care iubeste un om ca tine.Sufletul parca alearga prin mine si ma zgarie.Vrea sa te scot de acolo.Dar eu nu il las.Ganduri vulgare imi trec prin minte acum.Ma gandesc la tine.Si din nou simt ,undeva inauntrul meu, ca vreau sa te uit.Sa nu mai stiu pur si simplu ca ai existat vreodata si ca te-am lasat sa faci parte din viata mea in fiecare zi.Poate nu mai vreau nimic.Vreau sa se opreasca aici.Dar doar uneori.
Pentru ca nu stiu cum e sa fiu eu fara tine.Nu ma mai recunosc singura.Nu te vreau,dar nu ma vreau nici pe mine fara tine.Vreau sa ma intorc inapoi,raman,nu vreau sa plec mai departe.Esti langa mine si faptul ca te simt,ca stiu ca esti acolo,in inima mea si ca nu vei reusi niciodata sa dispari ma provoaca.Ma simt provocata de viata sa nu renunt.Pentru ca stiu ca oricat de mult m-as gandi la multe lucruri sau as incerca sa fiu realista...inima mea e mult mai puternica decat toate aceste lucruri.Guverneaza peste orice gand realist as avea.Vorbesc cu viata prin soapte,sunt sfatuita sa merg mai departe.Sa nu dau atentie unor ganduri.Pentru ca pot veni din mai multe parti.Inca nu sunt capabila sa discern raul de bine.Nu stiu daca gandul asta este corect sau daca cel de ieri a fost gresit.M-a sfatuit sa-mi vad de drumul meu si sa-mi ascult inima.Ea nu are cum sa greseasca.De acolo incepe tot adevarul si tot acolo se sfarseste.De acolo vin cele mai sincere sentimente si cele mai intense clipe sau senzatii.
I-am ascultat sfatul.Nu renunt pentru ca nu vreau.Nu simt ca trebuie sa o fac. Gandurile fac parte din viata noastra asa cum si constiinta face parte din noi,ca oameni.Sunt calauze care iti arata pasi,semne de urmat.Dar cea care se afla la granita.Cea careia Gandul ii intinde Visa este Inima noastra. Doar ea decide.Pentru ca daca nu facem ce simtim,atunci cum mai putem afirma ca suntem liberi sau indragostiti nebuneste?Cum?
6 comentarii:
20 septembrie 2010 la 21:21
offf...
draga mea...
cata tristete... insa, asa e construita viata. sa cunoastem multi oameni, si sa-l alegem pe cel potrivit. citeam ca e necesar sa cunoastem cel putin 12 barbati, pana intelegem cam ce avem nevoie, ce ni se potriveste.
te ador. te admir. esti minunata! va fi bine! iesi, citeste, distreaza-te, cunoaste oameni.
esti atat de tanara!
21 septembrie 2010 la 11:21
Pentru că am tot repetat la phrasal verbs înainte să citesc postarea ta...mi-a venit în minte exemplul unuia după ce am citit postarea ta: "David broke down and wept when he heard the news". Uite cum o transform eu: "I broke down and wept when I read your post."
21 septembrie 2010 la 11:44
@DoarEu: Iti multumesc enorm pentru admiratie:)!!
Nu am vrut sa transmit tristete, ci sa conturez faptul ca de cele mai multe ori este mai bine sa ne ascultam inima.
Ratiunea primeaza pe moment,insa are influente sentimentale de fiecare data oricat am incerca sa ne ascundem de aceste mici "slabiciuni",numite sentimente.
Iti doresc tot ce-i mai bun!!
21 septembrie 2010 la 11:45
@Ayaka : Te iubesc!
Iar acum este momentul sa spun eu ca am primit cel mai frumos comentariu.:)
21 septembrie 2010 la 12:16
Mă bucur.:)
Şi eu te iubesc!
24 septembrie 2010 la 08:00
gandurile falsifica trairea...
Trimiteți un comentariu