Ganduri feminine

Purta o palarie alba.Din panza. Esarfa rosie ii dansa la gatul subtire, condusa de miscarile unduitoare,agile ale vantului.Rochia fara umeri,dintr-un material usor,alba,lunga pana la glezne modela o domnisoara cu un iz aparte.Oferea senzatia ca ea detine formele dragostei,forma principiului si a puritatii,prin insasi liniile corpului ei,vesmintelor ce o acopereau cu o atata gratie.Picioarele goale pe nisipul fierbinte o faceau sa tremure de iubire,s-ar fi scufundat in nisip si s-ar fi jucat cu marea.Avea parul foarte lung si drept...
Visa,se hlizea cand isi amintea o intamplare hilara,gandea cu glas tare atunci cand isi aducea aminte ca au fost momente cand a gresit si a luat decizii pripite,se gandea la copilaria ei si devenea nostalgica,ii era dor,poate prea dor, se gandea de cate ori a fost naiva,de cate ori a plans pentru lucruri de nimic,la cate hotarari in graba a facut, la cum gandea atunci si la cat de mult s-a schimbat acum,la persoana pe care acea oglinda agatata in cuiul din holul principal i-o infatiseaza mereu si la care nu s-a gandit ca va putea ajunge vreodata.

Apoi s-a gandit la momentul cand s-a indragostit pentru prima data,la prima dezamagire,la iubirile platonice,la primul si unicul barbat din viata ei...

"Hahaha...ce-mi mai placeau povestile! Imi placea sa-i ascult pe cei mari,cand eu eram doar un copil.Imi placea sa aud pe cineva ca vorbeste mult,imi placea sa stiu despre ce vorbesc oamenii cand se intalnesc,imi placea sa descopar lucruri,sa intreb si sa primesc raspunsuri care sa ma lamureasca.Imi placea sa stiu totul.Preferam sa stau si sa ascult fara sa zic nimic in loc sa fug afara si sa ma joc asa cum faceau toti copiii.Nu conta prea mult despre ce vorbeau.Putea sa fie politica,economie,istorie,geografie,litertura,filme,copii,batrani,anotimpuri,vreme,mancare, evenimente mondene,barfe,diete sau meciuri de fotbal.Mai tarziu, mi-a placut mult sa vorbesc eu si sa fiu ascultata,apoi sa aflu opinii.Aveam atat de multe de spus.Sufletul meu vroia sa tipe,sa auda toata lumea - si cei pe care ii cunosc,dar si cei cu care nu am vorbit niciodata - ceea ce am de spus,ceea ce simt,ceea ce constat sau invat din greseli.Vroiam sa stie si ei ,nu doar eu.Atunci am scris pentru prima data.Era un caiet caruia ii facusem o coperta alba cu trandafiri roz.Avea niste versuri de dragoste inscriptionate pe ea,dar nu-mi mai amintesc foarte bine ce spuneau.Acolo am scris ganduri de care imi este rusine, uneori, acum.Pentru ca eram prea naiva.Iubeam prosteste.Si nu cunoasteam adevarul despre nimic.Visam sa intalnesc un baiat,dar nu stiam ce inseamna iubirea,nu aveam nimic in cap despre ce ar putea fi si nici nu ma gandeam ca ar trebui sa stiu....eu vroiam sa iubesc pe cineva.Si eram inca mica.Si asa am crescut.Cu gandul la un baiat pe care nu-l cunosteam si pe care il vedeam din cand in cand.A tinut 3 ani.Atunci m-am indragostit serios si am avut primul meu prieten.Imi amintesc decat ca pluteam intr-un balon destinat sa transmita mai departe un singur mesaj.Acela ca eram prea naiva.Unul dintre prietenii mei din "copilarie" mi-a spus ca nu ma mai vrea.Se plictisise.Dar am crescut.Si am devenit ,pe langa frumoasa, si interesanta.Barbatii ma priveau cu un interes straniu si ma simteam dorita.Asa a venit si prima dezamagire.Dar nu a condus decat la o maturizare brusca.Si chiar daca imi cream impresia ca de fiecare data ma indragosteam si mai puternic,inca de cand eram la o varsta frageda, am cunoscut barbatul vietii mele.Cel care avea sa ma invete ce este dragostea.Si care chiar m-a invatat.Este singurul care ma cunoaste cu adevarat din toate punctele de vedere.Este mai mult decat puteam sa cer.Este barbatul care stie sa ma iubeasca. Doamne!!Cat imi placea sa visez.Imi doream sa devin scriitoare. Vroiam sa am o poveste numai a mea.Scrisa de mine.Cu personaje,destine,pasiune,suferinta,cu intrigi si deznodamanturi intoarse pe dos,rasturnari de     situatie,umor,ura,gelozie,avutie,copii,batrani,adolescenti,sex,pamant,saracie,credinta.Vroiam sa invat pe toata lumea ceea ce am invatat eu.Vroiam sa stie toti cat de mult pot iubi."

Se invaluia toata intr-o reverie totala,intr-un abandon pacatos, intr-un vis ce nu se mai termina.

Este o romantica incurabila,o pacatoasa fara regrete, o femeie pasionala,un vis nebun, o prezenta creatoare de dependente innebunitoare, un suflet atat de cald si intelegator, o iubitoare de cuvinte,o avalansa de sentimente.Si inca foarte tanara...