Primul text "major"

Acum si aici esti fericit.Ai tot ce iti puteai dori. Ingerul tau pazitor te-a sarutat pentru prima data.Si tremuri de emotie.Te prefaci ca nu iti pasa.Pretinzi ca esti puternic si ca sentimentele nu te pot trada, nu te pot slabi. Te inseli. Si fara sa iti dai seama iti daruiesti din nou inima unui om.Si poate ca iti dai seama. Si e atat de minunat! Poate ca nu te intereseaza sfarsitul, atata timp cat ai prezentul pe care ti-l doresti. Atata timp cat el este cel pe care il cautai. Un nou drum si simti deja ca nu te mai poti abate. Asta e inceputul oricarei povesti…

 Copacii de pe marginea drumului sunt infloriti. Fiecare poarta in  umbra lui amprenta cate unui vis de-al meu.Un copac este barbatul vietii mele, iar frunzele sunt copiii mei. Un altul poate fi cariera mea, iar frunzele pasii pe calea progresului. Un alt copac este credinta mea, iar frunzele sunt sfintii care ma protejeaza.

Am privit spre toti cu zambetul pe buze. Acum erau ai mei. Eu i-am plantat, eu i-am privit cum au crescut. Eu i-am dorit si tot eu ma bucur acum de ei. Sunt tot ce-mi puteam dori. Iar acum, ca i-am gasit, nu ii voi mai abandona niciodata. Orice ar fi.

Acum stiu ce-mi doresc.Acum sunt fericita.Acesta este drumul meu, pentru ca mi-am recunoscut copacii. Anul trecut nu am stiut incotro sa ma indrept si m-am ratacit.Copacii nu inflorisera inca, iar eu nu ii recunosteam. Iar cand au inflorit, i-am privit atat de indelung, pana a venit toamna, iar frunzele au cazut, triste, la pamant.Erau goi, dezgoliti de vise.Doar ei si umbrele lor reci.

Nu regret nimic si nu mai am lacrimi pentru ce s-a intamplat. Tot ce am acum sunt mii de emotii pentru ceea ce ma asteapta.Mii de vise.Un singur drum.

Aseara, luna mi-a soptit sa nu dorm mult. Era invidioasa pe soare, pentru ca acesta ma vede cand zambesc, iar ea doar cand dorm.I-am raspuns ca nu voi mai dormi, pentru ca mi-e teama ca daca dorm prea mult, iarasi vine toamna si imi fura visele.Am un drum de urmat si vreau sa ma bucur de el. Am emotii pe care vreau sa le traiesc, am oameni pe care vreau sa-i iubesc, vise de indeplinit. Am acei copaci de care trebuie sa am grija. Pana vine toamna. Ea mereu imi fura frunzele.Dar mi le da inapoi cand sunt iarasi pregatita sa le primesc. Si sunt mai frumoase. Depinde de cum am grija de copaci. In fiecare iarna imi fac un vis nou. Primavara ma bucur de el.Vara incep sa-l iubesc, ca apoi toamna sa il las sa plece. De ce il las sa plece? Pentru ca altul sa ii ia locul.

Viata e plina de vise si tocmai posibilitatea de a ti le indeplini o face atat de interesanta.