Blog nou.

http://lucia-stanciu.blogspot.com/

40 vs 17

        Cine esti tu?Cine sunt cei de lamga tine?Sunt intrebari crae te pot ameti si mai rau decat esti deja si sunt intrebari care te pot  conduce spre actiune.De cand sunt mica imi doresc sa aflu,sa cunosc,sa vorbesc cat mai multe despre viata.In orice maniera.Privind orice aspect.Tineretea este cea mai complexa si frumoasa parte a vietii.Atat de interesanta,de periculoasa,de apetisanta.Este ca prajitura aceea din Paris de care nu te mai saturi.Dar care candva se va termina si nu iti permiti foarte des sa o savurezi.Are mereu alt gust.Ii descoperi mereu alte arome.E atat de dulce si nesatioasa.

          Sunt oameni care privesc tineretea drept timpul acela liber pe care il irosesti destrabalandu-te sau facandu-ti rau.Sunt oameni care tanjesc dupa ea.Unii care o critica,afirmand ca multi oameni  cu un character puternic,din familii bune se pierd datorita anturajului.Sunt ,insa, si oameni care se intorc mereu in trecut,aducandu-si aminte cu drag de momentele captusite cu zambete.Acei oameni nu vor critica niciodata generatia in schimbare.Dorinta tinerilor de a experimenta.Gandurile pacatoase.Actiunile noncomformiste.Aceia sunt oamenii care cred in viitor.

            Tinerete vs Maturizare.Atat de multe de aflat,de cunoscut,de vorbit.

Destin

« Tot ce este oprit,ca si tot ce este nou,reprezinta tentatie si atractie, ce sunt doua stimulente importante pentru ca viata sa-ti apara intr-o alta culoare. »

Suntem tentati in fiecare zi sa facem rau, sa iubim prea mult, sa iertam,sa plecam,sa ramanem, sa tinem cont de un sfat, sa acceptam,sa refuzam.Sunt tentatii bune si rele.Doar noi putem fi capabili sa discernem raul de bine.Noi alegem pe ce drum sa o luam.Care cale este mai putin batatorita si hopurile de care suntem in stare sa trecem.Se spune ca Dumnezeu iti da atat cat poti duce.Atunci de ce,adesea,oamenii care au probleme nu reusesc sa treaca peste?Nu a fost vorba de destin?Multi asa se grabesc sa raspunda.Ca a fost destinul cel care i-a condus pana unde se afla acum.Dar oare nu oamenii au fost acolo si au ales?Nu a fost niciun destin care sa raspunda in locul lor.Cred in destin pana in momentul in care acesta “decide” in locul tau.Destinul iti aduce in cale oameni,dar tu ai sansa de a-i selecta,destinul este,intr-adevar, cel care te cheama sa mergi pe anumite carari,insa tu decizi daca vei raspunde sau nu la apelul sau.Atunci cand ajungi la capatul limitelor tale,atunci te descoperi.Iar daca simti ca nu mai poti nu ai decat sa mergi mai departe si sa astepti urmatoarea intrebare a destinului.Il poti pacali usor.Poti face asta atunci cand ai incredere in schimbare.In sansa ta de a lua o de la capat.In puterea ta de a te detasa de trecut.

Este iarasi vorba de destin atunci cand  Dumnezeu decide asta.In cazul in care greutatile vin din neant si nu alegi ca ceva rau sa ti se intample brusc.Atunci ceva se intampla cu tine.Iar destinul iti vorbeste,nu te mai intreaba.Iti vorbeste de greseli.Sau de ceea ce se intampla cu lumea.Nici atunci nu trebuie sa iti pierzi cumpatul.Cand destinul va inceta sa vorbeasca,iar tu ai inteles,atunci tot raul dispare,si o iei de la capat.Destinul te intreaba,iar tu alegi.Consecintele faptelor tale iti apartin intru totul.De aici si “Soarta sta in mainile tale”.Da!Asa este.Este doar vorba de alegeri.Si de ce ar fi vorba de termenul “alegere” daca nu ai avea sanse.Daca nu ai avea mai multe drumuri pe care poti sa mergi,de pe care te poti intoarce.

Destinul iti apartine atata timp cat esti capabil si ai suficienta incredere in tine incat sa-ti fauresti unul.Atunci cand iti lasi povestea sa se desfasoare in voia sortii aceasta poate fi si cruda cu tine.

O alta pagina.

...si cartea a ramas deschisa la o alta pagina.Capitolul de abia a inceput.Fata isi savureaza povestea.Soarbe fiecare cuvant,varsa lacrimi si tremura de emotie.E nerabdatoare.O asteapta un alt inceput.O asteapta  marea,o provoaca muntii, o iubeste soarele.Vrea sa se intoarca,dar pagina nu se mai da inapoi.Si continua sa citeasca.E coplesita de noi idealuri, o fascineaza atatea dorinte, o cuprind senzatii nestiutoare.Poate ca nu mai vrea sa ramana aici.Si se chinuie sa mai citeacsa inca o data pagina anterioara.Dar nu poate.Nu poate rosti cuvintele.Isi aduce aminte de ele,dar se regaseste pe aceeasi pagina.Nu poate sta mult pe ea.Cuvintele se citesc repede si in curand se va termina.Trebuie sa faca ceva.Trebuie sa se decida.Timpul trece,iar zilele parca nu o mai asculta,nu mai sunt de partea ei.Nu s-a regasit niciodata intr-o incertitudine asa de mare.Priveste pe fereastra.Vede intreg orasul.Vede pamant pe care oamenii si-au creat asezari.Pe care oamenii l-au cultivat, l-au iubit,protejat sau distrus.Observa evolutie si regres.Observa frumuseti si mizerii.Observa schimbari.Orice gand pe care il ai,orice decizie pe care o faci conduce spre o schimbare sau spre formarea ei.Insa tu esti cel care are grija de tonul noutatii,de omul care vei ajunge intr-o zi sa fii.Poti fi un derivat al bunatatii sau opusul.Cand te decizi sa dai pagina trebuie sa ai grija.Cartea e valoroasa,iar foile sale fine nu au voie sa fie indoite.Se sifoneaza si asa raman.Iar tie iti vor ramane intiparite pe fundalul memoriei clipele in care ai rupt o pagina,pentru ca nu ti-a placut sau pur si simplu ai indoit o.Trebuie sa ai grija cum dai pagina,pentru ca aceasta sa fie imaculata si frumoasa mereu.Fata priveste in continuare pe fereastra.Este ascunsa sub perdea.Nu o poate zari nimeni.Si admira privelistea care i se asterne in fata ochilor.Vede din nou acelasi pamant.Si incearca sa si-l imagineze intr-un alt mod.Vede alti oameni si alte tipuri de cladiri.O alta pozitionare a lor.Vede alte strazi,care duc spre alte destinatii.Vede copaci infloriti si flori pe marginea trotuarelor.Vede mamici cu copii. Vede oameni care se imbratiseaza.Incearca sa gaseasca o varianta mai buna a ceea ce observa de fapt.Dar nu ajunge sa creada decat intr-o singura concluzie.Si anume ca oricat ai incerca sa schimbi lucrurile in altceva,in ceva la care visezi tu demult sa se intample,ele tot mai frumoase sunt acolo unde se afla in realitate.Pentru ca privind in ansamblu peisajul e superb.Insa daca faci ca una dintre partile sale sa lipseasca inlocuind-o, atunci nu va mai fi nimic la fel.Va fi diferit si rolurile se schimba,totul se complica.Oricat a incercat sa isi imagineze un prezent mai bun nu a reusit sa savarseasca nicio creatie in mintea sa,pentru ca nu reusea de fapt sa realizeze ca prezentul,insusi,este cea mai buna varianta. Pagina este pe sfarsite.Cuvintele sunt pline de tensiune si dragoste.Se deschide usa ,iar zgomotul o face sa tresara.Da perdeaua la o parte.Il zareste pe el.E langa ea.Ii da mana,iar caldura sa o copleseste.

          Cuvintele paginii urmatoare incep sa tipe,formand umbre pe pereti...Capitolul continua,paginile zboara..

Doar toamna.

Maine vine iar.Vara va veni din nou.Toamna iar a sosit.Visele iar apar si dispar.Nu-mi place.Nu pot sa scriu.Nu sunt pe deplin fericita.Soarele nu zambeste atunci cand zambesc si eu. Oamenii sunt grabiti sa ajunga la locul de munca,scoala sau acasa pentru ca strazile sunt goale.Nu se mai plimba indragostitii de mana.Mamele nu isi mai scot copiii in parc.Este frig. Sunt momentele in care racesti daca nu ai grija de tine,momentele in care stai aproape numai in casa,momentele cand iti e dor de vara,momente triste.E toamna.Si doar el iti poate incalzi inima, doar cu el te plimbi si cand iti este frig,doar asa aerul din camera are un parfum cald.Pentru ca el este vara ta.Vara tuturor anotimpurilor.Toamna nu aduce nimic frumos nimanui.Toamna este acea perioada in care esti trist,melancolic,plin de dor,remuscari,dorinte si temeri.Este frumoasa toamna atunci cand pleaca.

Scurt pentru o cauza.

Iata ca se poate! Femei care se tund scurt si renunta la podoaba capilara pentru a face un bine.Pentru a aduce cuiva zambetul inapoi.Ce frumos.Cata marinimie!Cat curaj si vointa! Astazi,putini sunt aceia care ar renunta la ceva la care tin doar pentru fericirea altcuiva.Foarte putini din pacate.Suntem o societate egoista si promovam prea putin lucrurile demne de respect.Le apreciez si respect pentru ceea ce au facut.Recunosc sincer ca nu stiu daca as fi avut curajul sa fac un asemenea act de caritate.Ele sunt femeile independente,dar care iubesc mai mult persoana de lanaga.S-au tuns scurt pentru o suma de bani ce va fi incasata de oameni care au nevoie de ei. Mi-as fi dorit sa am puterea si curajul pe care le-au avut ele.
Sunt demne de toata admiratia.

Mai multe aici => http://bit.ly/90a1G1

O clipa dintr-un moment.

Mi se intampla,uneori, sa vreau sa te uit,sa mi te sterg din memorie,sa nu mai stiu vreodata ca ai existat in viata mea.Sa nu mai stiu cum e sa te iubesc.Uneori,lacrimile care  ating astfaltul rece tipa  la mine.Nu mai vor sa ma atinga pe obraz,nu mai vor sa faca parte din trupul meu.Din corpul meu care iubeste un om ca tine.Sufletul parca alearga prin mine si ma zgarie.Vrea sa te scot de acolo.Dar eu nu il las.Ganduri vulgare imi trec prin minte acum.Ma gandesc la tine.Si din nou simt ,undeva inauntrul meu, ca vreau sa te uit.Sa nu mai stiu pur si simplu ca ai existat vreodata si ca te-am lasat sa faci parte din viata mea in fiecare zi.Poate nu mai vreau nimic.Vreau sa se opreasca aici.Dar doar uneori.

Pentru ca nu stiu cum e sa fiu eu fara tine.Nu ma mai recunosc singura.Nu te vreau,dar nu ma vreau nici pe mine fara tine.Vreau sa ma intorc inapoi,raman,nu vreau sa plec mai departe.Esti langa mine si faptul ca te simt,ca stiu ca esti acolo,in inima mea si ca nu vei reusi niciodata sa dispari ma provoaca.Ma simt provocata de viata sa nu renunt.Pentru ca stiu ca oricat de mult m-as gandi la multe lucruri sau as incerca sa fiu realista...inima mea e mult mai puternica decat toate aceste lucruri.Guverneaza peste orice gand realist as avea.Vorbesc cu viata prin soapte,sunt sfatuita sa merg mai departe.Sa nu dau atentie unor ganduri.Pentru ca pot veni din mai multe parti.Inca nu sunt capabila sa discern raul de bine.Nu stiu daca gandul asta este corect sau daca cel de ieri a fost gresit.M-a sfatuit sa-mi vad de drumul meu si sa-mi ascult inima.Ea nu are cum sa greseasca.De acolo incepe tot adevarul si tot acolo se sfarseste.De acolo vin cele mai sincere sentimente si cele mai intense clipe sau senzatii.

I-am ascultat sfatul.Nu renunt pentru ca nu vreau.Nu simt ca trebuie sa o fac. Gandurile fac parte din viata noastra asa cum si constiinta face parte din noi,ca oameni.Sunt calauze care iti arata pasi,semne de urmat.Dar cea care se afla la granita.Cea careia Gandul ii intinde Visa este Inima noastra. Doar ea decide.Pentru ca daca nu facem ce simtim,atunci cum mai putem afirma ca suntem liberi sau indragostiti nebuneste?Cum?

Mircea Cartarescu

Un fragment foarte drag mie dintr-o poezie a lui Mircea Cartarescu,"Cand ai nevoie de dragoste".Poezia are 5 strofe,dar doar astea imi plac.:)

"când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru."